interpunere definitie

2 intrări

20 definiții pentru interpunere

INTERPÚNE, interpún, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relațiile dintre două persoane. ♦ Tranz. A pune ceva între... – Din lat. interponere (după pune).
INTERPÚNERE, interpuneri, s. f. Faptul de a (se) interpune. – V. interpune.
INTERPÚNE, interpún, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relațiile dintre două persoane. ♦ Tranz. A pune ceva între... – Din lat. interponere (după pune).
INTERPÚNERE, interpuneri, s. f. Faptul de a (se) interpune. – V. interpune.
INTERPÚNE, interpún, vb. III. Refl. 1. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. Mi-am dat seama... că interpunîndu-mă între patron și muncitori, ca om al patronului, trădam cauza muncitorească. DEMETRIUS, C. 51. 2. A se amesteca în relațiile dintre două persoane.
interpúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. interpún, 2 sg. interpúi, 1 pl. interpúnem; conj. prez. 3 să interpúnă; ger. interpunấnd; part. interpús
interpúnere s. f., g.-d. art. interpúnerii; pl. interpúneri
interpúne vb. pune
interpúnere s. f., g.-d. art. interpúnerii; pl. interpúneri
INTERPÚNE vb. v. mijloci.
INTERPÚNE vb. III. 1. tr., refl. A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2. refl. A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpún. / cf. lat. interpono, fr. interposer, după pune].
INTERPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) interpune și rezultatul ei. [< interpune].
INTERPÚNE vb. I. tr., refl. a (se) pune între..., a (se) intercala. II. refl. a mijloci. ◊ a se amesteca în raporturile dintre două persoane. (după lat. interponere)
INTERPÚNERE s. f. acțiunea de a (se) interpune. ♦ ~ de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate de părți. (< interpune)
A INTERPÚNE interpún tranz. A pune între două lucruri sau ființe pentru a modifica mediul. /<lat. interponere
A SE INTERPÚNE mă interpún intranz. 1) A interveni între două persoane pentru a le aduce la o înțelegere. 2) A se amesteca în relațiile dintre două persoane. /<lat. interponere
interpune v. 1. a (se) pune între; 2. fig. a tace să intervie: a interpune autoritatea sa; 3. fig. a interveni ca mijlocitor.
*interpún, -pús, a -púne v. tr. (lat. inter-póno, -pónere. V. pun). Pun între: a interpune o lumînare între doŭă planurĭ. Fig. Fac să intervină: interpun autoritatea mea ca să înceteze dezordinea. V. refl. Mă pun între. Fig. Intervin ca mediator: mă interpun între doĭ adversarĭ. – Rar și întrepun.
INTERPUNE vb. a intermedia, a media, a mijloci, (rar) a negocia.
INTERPÚNERE (< lat. interponere, după pune) Acțiunea de a se interpune și rezultatul ei. ◊ I. de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate ca părți în înscrisul constatator al al contractului. Formă a simulației.

interpunere dex

Intrare: interpune
interpune verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: interpunere
interpunere substantiv feminin