INTERPRETÁRE, interpretări, s. f. Acțiunea de a interpreta și rezultatul ei. 1. Explicare a (sensului) unui lucru, atribuirea unui anumit înțeles unui lucru. Datorită eforturilor unor critici și istorici literari, o bună parte din scrierile clasicilor noștri au fost puse la îndemîna publicului cititor într-o interpretare justă, științifică. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 363, 1/1. Fiecare caută... să găsească o interpretare. C. PETRESCU, Î. II 13. În «Dumbrava minunată» d. Mihail Sadoveanu a scos la iveală, în chip poetic, un moment din necontenita interpretare a naturii de cătră un copil crescut în mitologia populară romînă. IBRĂILEANU, S. 15. 2. Redare prin mijloace adecvate a unui conținut literar, dramatic, muzical etc.; executare artistică a unei opere. Spectacole de desăvîrșită artă, fără pereche în lume în ceea ce privește montarea și interpretarea. STANCU, U.R.S.S. 47. 3. Comentare și explicare a unui text, a unui autor (de obicei vechi).