Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru interpretare

INTERPRET├ü, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A da un anumit ├«n╚Ťeles, o anumit─â semnifica╚Ťie unui lucru; spec. a comenta ╚Öi a explica un text (vechi). 2. A reda prin mijloace adecvate con╚Ťinutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol ├«ntr-o pies─â, ├«ntr-un film etc., a executa o lucrare muzical─â. ÔÇô Din fr. interpr├ęter, lat. interpretari.
INTERPRET├üRE, interpret─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a interpreta ╚Öi rezultatul ei; comentare, explicare, explica╚Ťie, interpreta╚Ťiune. ÔÇô V. interpreta.
INTERPRET├ü, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A da un anumit ├«n╚Ťeles, o anumit─â semnifica╚Ťie unui lucru; spec. a comenta ╚Öi a explica un text (vechi). 2. A reda prin mijloace adecvate con╚Ťinutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol ├«ntr-o pies─â, ├«ntr-un film etc., a executa o bucat─â muzical─â. ÔÇô Din fr. interpr├ęter, lat. interpretari.
INTERPRET├üRE, interpret─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a interpreta ╚Öi rezultatul ei; comentare, explicare, explica╚Ťie, interpreta╚Ťiune. ÔÇô V. interpreta.
INTERPRET├ü, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A explica, a da un anumit ├«n╚Ťeles unui lucru. Este cu neputin╚Ť─â s─â interpretezi ├«n mod just, ╚Ötiin╚Ťific, fenomenele din domeniul fizicii, chimiei, biologiei etc., este cu neputin╚Ť─â s─â oglinde╚Öti veridic ├«n literatur─â ╚Öi art─â fenomenele vie╚Ťii, f─âr─â s─â te situezi ├«n mod consecvent pe pozi╚Ťiile materialismului dialectic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1. Lucruri pe cari le interpretasem ├«ntr-un fel, le ├«n╚Ťelegeam acum altfel. CAMIL PETRESCU, U. N. 237. Z├«mbi de polite╚Ťe, cl─âtin├«nd din cap ├«ntr-un chip care putea fi interpretat tot a╚Öa de bine ca o aprobare a cuvintelor, ca ╚Öi un semn de evident─â ne├«ncredere. C. PETRESCU, A. 305. 2. A reda prin mijloace adecvate con╚Ťinutul unei opere dramatice, muzicale etc.; a executa artistic. Pianistul a interpretat o sonat─â de Beethoven. Ôľş Oamenii care vorbesc pe scen─â s├«nt actori... ei interpreteaz─â pentru cine ╚Ötie a c├«ta oar─â acest text. STANCU, U.R.S.S. 74. Mul╚Ťi din ie╚Öeni ├«╚Öi mai aduc aminte de Mihai Arceleanu b─âtr├«nul, care a interpretat pe H├«rca. SADOVEANU, E. 71. 3. (Cu privire la texte, de obicei vechi) A comenta ╚Öi a explica.
INTERPRET├üRE, interpret─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a interpreta ╚Öi rezultatul ei. 1. Explicare a (sensului) unui lucru, atribuirea unui anumit ├«n╚Ťeles unui lucru. Datorit─â eforturilor unor critici ╚Öi istorici literari, o bun─â parte din scrierile clasicilor no╚Ötri au fost puse la ├«ndem├«na publicului cititor ├«ntr-o interpretare just─â, ╚Ötiin╚Ťific─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 363, 1/1. Fiecare caut─â... s─â g─âseasc─â o interpretare. C. PETRESCU, ├Ä. II 13. ├Än ┬źDumbrava minunat─â┬╗ d. Mihail Sadoveanu a scos la iveal─â, ├«n chip poetic, un moment din necontenita interpretare a naturii de c─âtr─â un copil crescut ├«n mitologia popular─â rom├«n─â. IBR─éILEANU, S. 15. 2. Redare prin mijloace adecvate a unui con╚Ťinut literar, dramatic, muzical etc.; executare artistic─â a unei opere. Spectacole de des─âv├«r╚Öit─â art─â, f─âr─â pereche ├«n lume ├«n ceea ce prive╚Öte montarea ╚Öi interpretarea. STANCU, U.R.S.S. 47. 3. Comentare ╚Öi explicare a unui text, a unui autor (de obicei vechi).
interpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 interpreteáză
interpretáre s. f., g.-d. art. interpretắrii; pl. interpretắri
interpret├í vb., ind. prez. 1 sg. interpret├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. interprete├íz─â
interpretáre s. f., g.-d. art. interpretării; pl. interpretări
INTERPRET├ü vb. 1. a t─âlm─âci, a t├ólcui. (├Äi ~ visul avut.) 2. v. analiza. 3. a ├«n╚Ťelege. (Cum ~ acest context?) 4. v. c├ónta. 5. a juca, (├«nv.) a parastisi. (A ~ un rol ├«ntr-o pies─â.)
INTERPRET├üRE s. 1. t─âlm─âcire, t├ólcuire, (pop.) t├ólc, (├«nv.) t─âlm─âcitur─â, t├ólcovanie, t├ólcuial─â. (D─âdea scrisorii tot felul de ~─âri.) 2. v. analizare. 3. (MUZ.) executare, execu╚Ťie, intonare. (~ unei melodii.) 4. joc. (Actorul a avut o ~ magistral─â.)
INTERPRET├ü vb. I. tr. A explica, a l─âmuri un text, o lege etc. ÔÖŽ A reda prin mijloace adecvate con╚Ťinutul unei opere muzicale, dramatice etc. [< fr. interpr├ęter, cf. lat. interpretare].
INTERPRET├üRE s.f. 1. Ac╚Ťiunea de a interpreta ╚Öi rezultatul ei; comentare, explicare, explica╚Ťie. ÔÖŽ Comentare ╚Öi explicare critic─â a unui text (vechi). ÔŚŐ Interpretare artistic─â = act creator prin care se red─â prin mijloace adecvate con╚Ťinutul unei lucr─âri dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic. 2. Opera╚Ťie logic─â prin care variabilele dintr-o formul─â sunt ├«nlocuite cu valori corespunz─âtoare lor. [< interpreta].
INTERPRET├ü vb. tr. 1. a explica, a l─âmuri un text, o lege etc. 2. a juca un rol etc. (< fr. interpr├ęter, lat. interpretari)
INTERPRET├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a interpreta; comentare, explicare. ÔŚŐ comentare ╚Öi explicare critic─â a unui text (vechi). ÔŚŐ act creator prin care se red─â prin mijloace adecvate con╚Ťinutul unei lucr─âri dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic. 2. opera╚Ťie logic─â prin care variabilele dintr-o formul─â sunt ├«nlocuite cu valori corespunz─âtoare lor. (< interpreta)
A INTERPRET├ü ~├ęz tranz. 1) (fapte, fenomene, evenimente, ├«nt├ómpl─âri) A expune atribuind o semnifica╚Ťie personal─â; a comenta. 2) (texte, acte etc.) A explica clarific├ónd locurile obscure; a prevedea cu comentariile necesare; a comenta. 3) (opere muzicale) A executa cu vocea sau cu un instrument; a c├ónta. 4) (roluri dintr-un spectacol sau dintr-un film) A juca ├«ntr-o manier─â proprie. [Sil. -ter-pre-] /<fr. interpreter, lat. interpretare
INTERPRETÁRE ~ări f. 1) v. A INTERPRETA. 2) Mod personal, manieră proprie cu care un artist interpretează o operă muzicală sau un rol. /v. a interpreta
interpret├á v. 1. a traduce dintrÔÇÖo limb─â ├«ntrÔÇÖalta (ca mijloc de ├«n╚Ťelegere personal─â); 2. a limpezi un text oarecare; 3. fig. a da un sens adev─ârat sau fals: interpretezi r─âu cuvintele mele.
*interpreta╚Ťi├║ne f. (lat. interpret├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a interpreta, de a l─âmuri. Traducere ╚Öi comentari┼ş critic: interpreta╚Ťiune ├«ndr─âznea╚Ť─â. Modu ├«n care se joac─â o oper─â dramatic─â sa┼ş muzical─â. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
*interpret├ęz v. tr. (lat. int├ęr-pretor, -├íri). Traduc dintrÔÇÖo limb─â ├«ntrÔÇÖalta ╚Öi l─âmuresc: a interpreta legea celor do┼ş─â-spre-zece table. Explic, ghicesc, prezic: a interpreta un vis. Fig. Da┼ş un ├«n╚Ťeles oare-care: interpretez─ş r─â┼ş cuvintele mele. Traduc cugetarea unu─ş artist: gravor care interpreteaz─â bine un tablo┼ş.
INTERPRETA vb. 1. a t─âlm─âci, a t├«lcui. (├Äi ~ visul avut.) 2. a analiza, a comenta, a explica, a t├«lcui, (├«nv.) a ├«ntoarce, (fig.) a descifra. (A ~ un text literar.) 3. a ├«n╚Ťelege. (Cum ~ acest context?) 4. (MUZ.) a c├«nta, a executa, a intona, (pop.) a gl─âsui, a spune, a viersui, a zice, (├«nv.) a gl─âsi, a juca. (A ~ o melodie, o doin─â.) 5. a juca, (├«nv.) a parastisi. (A ~ un rol ├«ntr-o pies─â.)
INTERPRETARE s. 1. t─âlm─âcire, t├«lcuire, (pop.) t├«lc, (├«nv.) t─âlm─âcitur─â, t├«lcovanie, t├«lcuial─â. (D─âdea scrisorii tot felul de ~─âri.) 2. analizare, comentare, explicare, t├«lcuire, (├«nv.) t├«lcuial─â. (~ unui text literar.) 3. (MUZ.) executare, execu╚Ťie, intonare. (~ unei melodii.) 4. joc. (Actorul a avut o ~ magistral─â.)
INTERPRETARE. Subst. Interpretare, interpreta╚Ťiune (├«nv.), explica╚Ťie, explicare, t─âlm─âcire, t├«lcuire (pop.), l─âmurire, precizare, clarificare, determinare, deslu╚Öire, limpezire (fig.), elucidare, edificare. Ilustrare, exemplificare, demonstra╚Ťie, demonstrare, dovedire, argumentare, argumenta╚Ťie. Defini╚Ťie, definire; conturare (fig.), precizare. Comentariu, comentare, parafrazare, descifrare, decodare, decodaj; glosare. Traducere, traduc╚Ťie (├«nv.), t─âlm─âcire. Adaptare, adapta╚Ťie, versiune. Note; indice interpretativ; edi╚Ťie critic─â. Exegez─â; textologie; hermeneutic─â; paleografie; critic─â; critic─â literar─â (de texte). Interpret, exeget, critic, comentator, traduc─âtor, translator, dragoman, t─âlmaci, t─âlm─âcitor, t├«lcuitor (pop.); textolog; paleograf. Adj. Explicativ, explicator (├«nv.), l─âmuritor, claridicator (rar), deslu╚Öitor (├«nv.), edificator. Definit, conturat (fig.). Adnotat. Interpretativ, ilustrativ, demonstrativ, definitoriu. Descifrabil, decodabil, interpretabil, traductibil, adaptabil. Critic, exegetic; textologic; paleografic. Vb. A interpreta, a explica, a t─âlm─âci, a t├«lcui (pop.), a l─âmuri, a preciza, a clarifica, a deslu╚Öi, a limpezi, a elucida, a edifica. A ilustra, a exemplifica, a demonstra, a argumenta. A defini, a glosa, a contura (fig.). A comenta, a face un comentariu, a face observa╚Ťii, a parafraza. A descifra, a decoda, a decodifica, a dezlega, a desc├«lci (fig.), a descurca, a g─âsi cheia (fig.), a g─âsi t├«lcul. A adnota; a adapta (un text). V. claritate, clasificare, cunoa╚Ötere, descoperire, descriere, inteligibilitate, semnifica╚Ťie.
interpretare, ac╚Ťiunea de redare ├«n cadru public [concert (1)], de c─âtre muzicianul interpret* a unei compozi╚Ťii (1.). I. presupune participarea intelectual─â ╚Öi afectiv─â a interpretului la dezv─âluirea ╚Öi transmiterea sensurilor lucr─ârii muzicale. Prin i. o lucrare muzical─â poate c─âp─âta o multitudine de sensuri ╚Öi poate ap─ârea mereu nou─â, ├«n func╚Ťie de laturile con╚Ťinutului s─âu pe care interpretul ╚Ötie ╚Öi poate s─â le eviden╚Ťieze. ├Än multitudinea i. posibile putem deosebi dou─â categorii de baz─â: i. ├«n stilul* compozitorului ╚Öi i. ├«n stilul personal al interpretului. ├Än ambele cazuri interpretul trebuie s─â efectueze ├«n afara studiului pur tehnic (vocal sau instr.) ╚Öi un studiu aprofundat al stilurilor diverselor epoci ale istoriei muzicii, un studiu al scriiturii muzicale specifice compozitorului, un studiu al formelor* muzicale etc. Aceast─â cunoa╚Ötere ajut─â interpretul la reconstituirea creatoare a atmosferei epocii c─âreia ├«i apar╚Ťine lucrarea. Cunoa╚Öterea caracterului ╚Öi stilului compozitorului reprezint─â ├«ns─â criteriul de baz─â ├«n realizarea unei i. adecvate. ├Än acest caz interpretul se men╚Ťine ├«ntr-o relativ─â obiectivitate. Desigur c─â o total─â depersonalizare a interpretului nu este posibil─â ╚Öi nici de dorit, idealul i. constituindu-l ├«ncercarea interpretului de a se identifica cu personalitatea compozitorului. Dar exist─â ╚Öi stilul de i. ├«n care interpretul ├«╚Öi pune mai pregnant amprenta personalit─â╚Ťii sale, intervenind ├«n descifrarea sensurilor muzicii cu experien╚Ťa proprie de via╚Ť─â ╚Öi muzicalitate. ├Än asemenea i. publicul este surprins de accente nea╚Öteptate, care reu╚Öesc s─â desf─â╚Öoare sensuri noi ├«n con╚Ötiin╚Ťa sa, de sublinieri ale unor anume valen╚Ťe estetice existente ├«n opera interpretat─â. Preg─âtirea general─â ╚Öi artistic─â a interpretului este hot─âr├ótoare pentru i., fiind cu at├ót mai folositoare relev─ârii expresiei (1), sensurilor majore ale muzicii cu c├ót este de un nivel profesional mai ├«nalt.
INTERPRET├üRE (< interpreta) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a interpreta. ÔÖŽ Comentare ╚Öi explicare critic─â a unui text care apar╚Ťine ├«n mod obi╚Önuit unui autor vechi. ÔÖŽ Modul particular sau personal ├«n care o oper─â ├«n care o oper─â de art─â este prezentat─â sau redat─â de c─âtre artistul interpret sau de un ansamblu artistic. V. ╚Öi hermeneutic─â. 2. (LOG., MAT.; ├«n epistemologie) Opera╚Ťie prin care variabilele dintr-o formul─â sunt ├«nlocuite cu valori corespunz─âtoare; ansamblul semnifica╚Ťiilor (sensurilor) atribuite prin anumite mijloace elementelor (expresiilor, formulelor, simbolurilor etc.), teoriilor ╚Ötiin╚Ťifice sau abstract-deductive. 3. Interpretarea legilor = ├«ncadrarea unei situa╚Ťii concrete ├«n regula general─â ╚Öi abstract─â, consacrat─â de norme de drept, ├«n vederea aplic─ârii acesteia din urm─â.

Interpretare dex online | sinonim

Interpretare definitie

Intrare: interpreta
interpreta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: interpretare
interpretare substantiv feminin