interpreta definitie

35 definiții pentru interpreta

INTERPRÉT, -Ă, interpreți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane; translator, tălmaci. 2. Fig. Persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; persoană care face cunoscute voința, dorința, sentimentele cuiva; exponent, reprezentant. 3. Persoană care interpretează un rol într-un spectacol, o bucată muzicală, o poezie etc. – Din fr. interprète, lat. interpres, -etis.
INTERPRETÁ, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A da un anumit înțeles, o anumită semnificație unui lucru; spec. a comenta și a explica un text (vechi). 2. A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol într-o piesă, într-un film etc., a executa o lucrare muzicală. – Din fr. interpréter, lat. interpretari.
INTERPRÉT, -Ă, interpreți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane; translator, tălmaci. 2. Fig. Persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; persoană care face cunoscute altuia voința, dorința, sentimentele cuiva; exponent, reprezentant. 3. Persoană care interpretează un rol într-un spectacol, o bucată muzicală, o poezie etc. V. artist, actor. – Din fr. interprèt, lat. interpres, -etis.
INTERPRETÁ, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A da un anumit înțeles, o anumită semnificație unui lucru; spec. a comenta și a explica un text (vechi). 2. A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol într-o piesă, într-un film etc., a executa o bucată muzicală. – Din fr. interpréter, lat. interpretari.
INTERPRÉT, -Ă, interpreți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care traduce (și explică) ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea între două sau mai multe persoane; tălmaci, translator. Alți interpreți ne traduc în franceză, germană, spaniolă. STANCU, U.R.S.S. 179. O excortă așa de aleasă, condusă de un armaș atît de simpatic și rostindu-se printr-un interpret așa de tînăr. SADOVEANU, Z. C. 93. Se găsea în birou înconjurat de agenți consulari, interpreți și martori. BART, E. 242. ◊ Fig. Orologiul, fidel interpret al bătrînului timp. EMINESCU, N. 37. 2. Fig. Persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; reprezentant, exponent. În exilurile lui... Pușkin nu încetează o clipă de a comunica sufletește cu norodul, al cărui interpret se simte și ale cărui producții le-a valorificat. SADOVEANU, E. 209. ♦ Persoană însărcinată a face cunoscută altuia voința sau dorința cuiva. Fii interpretul meu pe lîngă el. 3. Persoană care interpretează o operă artistică; actor, artist. Interpreta, învingînd excepționalele greutăți tehnice și ritmice ale bucății, a redat coloritul concertului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 9/5. A organizat mai pe urmă reprezentații de teatru, recrutînd dintre fetele și flăcăii mai deștepți pe interpreții operelor lui Alecsandri. REBREANU, I. 68.
INTERPRETÁ, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A explica, a da un anumit înțeles unui lucru. Este cu neputință să interpretezi în mod just, științific, fenomenele din domeniul fizicii, chimiei, biologiei etc., este cu neputință să oglindești veridic în literatură și artă fenomenele vieții, fără să te situezi în mod consecvent pe pozițiile materialismului dialectic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1. Lucruri pe cari le interpretasem într-un fel, le înțelegeam acum altfel. CAMIL PETRESCU, U. N. 237. Zîmbi de politețe, clătinînd din cap într-un chip care putea fi interpretat tot așa de bine ca o aprobare a cuvintelor, ca și un semn de evidentă neîncredere. C. PETRESCU, A. 305. 2. A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere dramatice, muzicale etc.; a executa artistic. Pianistul a interpretat o sonată de Beethoven. ▭ Oamenii care vorbesc pe scenă sînt actori... ei interpretează pentru cine știe a cîta oară acest text. STANCU, U.R.S.S. 74. Mulți din ieșeni își mai aduc aminte de Mihai Arceleanu bătrînul, care a interpretat pe Hîrca. SADOVEANU, E. 71. 3. (Cu privire la texte, de obicei vechi) A comenta și a explica.
interprét s. m., pl. interpréți
interpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 interpreteáză
interprétă s. f., g.-d. art. interprétei; pl. interpréte
interprét s. m., pl. interpréți
interpretá vb., ind. prez. 1 sg. interpretéz, 3 sg. și pl. interpreteáză
interprétă s. f., g.-d. art. interprétei; pl. interpréte
INTERPRÉT s. 1. v. translator. 2. (înv. și pop.) tâlcuitor. (~ de vise.) 3. v. comentator. 4. executant. (~ într-un concert.) 5. v. actor.
INTERPRÉT s. v. exponent, reprezentant.
INTERPRETÁ vb. 1. a tălmăci, a tâlcui. (Îi ~ visul avut.) 2. v. analiza. 3. a înțelege. (Cum ~ acest context?) 4. v. cânta. 5. a juca, (înv.) a parastisi. (A ~ un rol într-o piesă.)
INTERPRÉTĂ s. actriță.
INTERPRÉT, -Ă s.m. și f. 1. Translator, tălmaci. ♦ Cel care dă o explicație, o interpretare (unui text, unei expresii etc.). 2. (Fig.) Reprezentant, exponent însărcinat să arate dorințele, voința cuiva. 3. Persoană care interpretează o bucată muzicală, o poezie, un rol etc.; artist, actor. [< fr. interprète, cf. lat. interpres].
INTERPRETÁ vb. I. tr. A explica, a lămuri un text, o lege etc. ♦ A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice etc. [< fr. interpréter, cf. lat. interpretare].
INTERPRÉT, -Ă s. m. f. 1. cel care dă o explicație, o interpretare (unui text etc.); translator, traducător. 2. (fig.) reprezentant, exponent însărcinat să arate dorințele, voința cuiva. 3. cel care interpretează o bucată muzicală, un rol etc.; artist, actor. (< fr. interprète, lat. interpres)
INTERPRETÁ vb. tr. 1. a explica, a lămuri un text, o lege etc. 2. a juca un rol etc. (< fr. interpréter, lat. interpretari)
INTERPRÉT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană specializată în traducerea orală mijlocind comunicarea între oameni care vorbesc limbi diferite; translator. 2) fig. Persoană care face cunoscut altuia sentimentele, voința, dorința cuiva. 3) Persoană care interpretează un rol sau o piesă muzicală (la voce sau la un instrument). [Sil. -ter-pret] /<fr. interprete, lat. interpres, ~etis
A INTERPRETÁ ~éz tranz. 1) (fapte, fenomene, evenimente, întâmplări) A expune atribuind o semnificație personală; a comenta. 2) (texte, acte etc.) A explica clarificând locurile obscure; a prevedea cu comentariile necesare; a comenta. 3) (opere muzicale) A executa cu vocea sau cu un instrument; a cânta. 4) (roluri dintr-un spectacol sau dintr-un film) A juca într-o manieră proprie. [Sil. -ter-pre-] /<fr. interpreter, lat. interpretare
interpret m. 1. tălmaciu, cel ce traduce sau explică într’o limbă ce s’a spus într’alta: nu se pot înțelege fără interpret; 2. cel ce limpezește sensul unui text, al unei legi; 3. cel însărcinat a face cunoscut intențiunile altuia: fi interpretul meu pe lângă...
interpretà v. 1. a traduce dintr’o limbă într’alta (ca mijloc de înțelegere personală); 2. a limpezi un text oarecare; 3. fig. a da un sens adevărat sau fals: interpretezi rău cuvintele mele.
*interprét m. și f. (fr. interprète, it. sp. intérprete, d. lat. intér-pres, intérpretis). Traducător, tălmacĭ, dragoman, cel care spune pin cuvintele uneĭ limbĭ înțelesu cuvintelor alteĭ limbĭ: eĭ nu se pot înțelege fără interpret. Cel ce lămurește înțelesu unuĭ text (uneĭ legĭ, uneĭ opere literare ș. a.): interpreții bibliiĭ. Cel însărcinat a declara (a comunica) cuĭva voința, intențiunile altuĭa: fiĭ interpretu meŭ pe lîngă el.
*interpretéz v. tr. (lat. intér-pretor, -ári). Traduc dintr’o limbă într’alta și lămuresc: a interpreta legea celor doŭă-spre-zece table. Explic, ghicesc, prezic: a interpreta un vis. Fig. Daŭ un înțeles oare-care: interpretezĭ răŭ cuvintele mele. Traduc cugetarea unuĭ artist: gravor care interpretează bine un tabloŭ.
interpret s. v. EXPONENT. REPREZENTANT.
INTERPRET s. 1. tălmaci, traducător, translator, (înv.) dragoman, tergiman. (A vorbi cu cineva prin ~.) 2. (înv. și pop.) tîlcuitor. (~ de vise.) 3. comentator, tălmăcitor, tîlcuitor. (~ al unui text beletristic.) 4. executant. (~ într-un concert.) 5. actor, artist, (rar) teatralist. (~ de comedie.)
INTERPRETA vb. 1. a tălmăci, a tîlcui. (Îi ~ visul avut.) 2. a analiza, a comenta, a explica, a tîlcui, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (A ~ un text literar.) 3. a înțelege. (Cum ~ acest context?) 4. (MUZ.) a cînta, a executa, a intona, (pop.) a glăsui, a spune, a viersui, a zice, (înv.) a glăsi, a juca. (A ~ o melodie, o doină.) 5. a juca, (înv.) a parastisi. (A ~ un rol într-o piesă.)
INTERPRE s. actriță, artistă, (rar) teatralistă. (~ de dramă.)
compozitór-interprét s. m. Cântăreț autor ◊ „Din sumar: compozitori-interpreți prezintă melodii în primă audiție: Florin Bogardo.” Pr. R.TV 21 IV 72 p. 12. ◊ „Parisul obosește pe P.G. din cauza căldurii, zgomotului și aglomerației. Iată de ce compozitorul-interpret s-a mutat la țară.” Săpt. 21 VI 74 p. 5. ◊ „Avem de-a face cu un compozitor-pianist care nu poate fi neglijat [...] N-am înțeles de ce «compozitorul-interpret», de primă mărime în generația sa, este așa de puțin programat, în raport cu multiplele sale calități.” Săpt. 15 VI 84 p. 6 (din compozitor + interpret)
ghid-interprét s. m. Ghid care asigură și traducerea explicațiilor ◊ „Concurs pentru selecționarea de ghizi-interpreți.I.B. 31 I 73 p. 3 (din ghid + interpret; cf. fr. guide-interprète; DMC 1973)
interprét(ă)-traducătór, -oáre s. m. f. Persoană aptă să desfășoare atât activități de interpretariat cât și de traducere ◊ „De asemenea, noile descrieri sunt folosite [...] în laboratoarele de limbă, mai ales în cel organizat de UNESCO și destinat traducerilor simultane și altor tipuri de lucrări desfășurate în secția de interpreți-traducători a facultăților de limbi străine din București.” Sc. 17 II 74 p. 4 (din interpret + traducător)
interpret, muzician (cântăreț, instrumentist sau dirijor) care execută lucrările scrise de compozitor*, având astăzi un statut social precis. În funcție de genul (I, 1) muzicii pe care o cântă, i. poate fi de muzică populară*, ușoară*, simfonică* sau camerală*, instrumentală* sau vocală* etc. În muzica pop., care este o muzică ce se caracterizează prin oralitate, i. se confundă adesea cu creatorul. Chiar în muzica profesionistă, o clară delimitare a i. de creator se realizează abia în sec. 19. Dar, oricare ar fi genul căruia-i aparține, i. are menirea de a face să trăiască muzica pentru public. I. trebuie să înțeleagă pentru sine sensurile muzicii create de compozitor, intențiile notate de acesta în partitură* și să le tălmăcească pentru a le transmite publicului în cele mai perfecte condiții tehnice muzicale și expresive*. Pentru a putea realiza toate acestea, i. trebuie să posede o cultură muzicală și generală deosebită. I. se formează în școli de specialitate muzicală, Conservatoare*, prin studiul disciplinelor muzicale (practice și teoretice). ♦ În folclor*, considerând cântecul (executat vocal sau instr.) ca pe un bun propriu, prin intermediul căruia își exteriorizează gândurile și sentimentele, i. îl adaptează la cerințele sale spirituale, la gustul său artistic, în limitele unor legi tradiționale nescrise. În muzica pop. care „nu are nici o realitate palpabilă” și „nu prinde ființă decât în clipa când este cântată”, i. nu este un simplu executant ci și un creator. Aportul său creator diferă de modul de interpretare (în grup ori solistic), de gen (liric sau epic), de forma melodiilor (liberă sau fixă) (v. structură arhitectonică).
interpret, interpreți s. m. 1. (intl.) informator, denunțător, trădător. 2. (glum.) pahar de rachiu.

interpreta dex

Intrare: interpretă
interpretă substantiv feminin
Intrare: interpreta
interpreta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: interpretă
interpretă