Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru interpela╚Ťiune

INTERPEL├ü╚ÜIE, interpela╚Ťii, s. f. (Rar) Interpelare. [Var.: interpela╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. interpellation, lat. interpellatio.
INTERPELA╚ÜI├ÜNE s. f. v. interpela╚Ťie.
INTERPEL├ü╚ÜIE, interpela╚Ťii, s. f. (Rar) Interpelare. [Var.: interpela╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. interpellation, lat. interpellatio.
INTERPELA╚ÜI├ÜNE s. f. v. interpela╚Ťie.
interpel├í╚Ťie (rar) (-╚Ťi-e) s. f., art. interpel├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. interpel├í╚Ťiei; pl. interpel├í╚Ťii, art. interpel├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
interpel├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. interpel├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. interpel├í╚Ťiei; pl. interpel├í╚Ťii, art. interpel├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
INTERPELÁȚIE s. v. interpelare.[1]
INTERPEL├ü╚ÜIE s.f. Interpelare. [Gen. -iei, var. interpela╚Ťiune s.f. / cf. fr. interpellation, lat. interpellatio].
INTERPELA╚ÜI├ÜNE s.f. v. interpela╚Ťie.
INTERPELÁȚIE s. f. interpelare. (< fr. interpellation, lat. interpellatio)
interpela╚Ťi(un)e f. cereri de explica-╚Ťiuni adresate ├«n parlament unui ministru de un deputat sau senator.
*interpela╚Ťi├║ne f. (lat. interpell├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a interpela. Ac╚Ťiunea pin care un deputat or─ş senator cere ├«n parlament explica╚Ťiun─ş unu─ş ministru. Jur. Soma╚Ťiune unu─ş martur sa┼ş une─şa din p─âr╚Ť─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre.
INTERPELAȚIE s. interpelare.

Interpela╚Ťiune dex online | sinonim

Interpela╚Ťiune definitie

Intrare: interpela╚Ťie
interpela╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
interpela╚Ťiune