Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru interogativ

INTEROGAT├ŹV, -─é, interogativi, -e, adj. Care exprim─â o ├«ntrebare; ├«ntreb─âtor. ÔÇô Din fr. interrogatif.
INTEROGAT├ŹV, -─é, interogativi, -e, adj. Care exprim─â o ├«ntrebare; ├«ntreb─âtor. ÔÇô Din fr. interrogatif.
INTEROGAT├ŹV, -─é, interogativi, -e, adj. Care exprim─â o ├«ntrebare; ├«ntreb─âtor. Fraz─â interogativ─â. Ôľş D─âdeam vorbelor mele o intona╚Ťie interogativ─â. IBR─éILEANU, A 185. ÔŚŐ Pronume interogativ = pronume care, ├«ntr-o propozi╚Ťie interogativ─â, corespunde de obicei unei p─âr╚Ťi a propozi╚Ťiei prin care se r─âspunde. ┬źCe┬╗ ╚Öi ┬źcine┬╗ s├«nt pronume interogative.
interogat├şv adj. m., pl. interogat├şvi; f. interogat├şv─â, pl. interogat├şve
interogat├şv adj. m., pl. interogat├şvi; f. sg. interogat├şv─â, pl. interogat├şve
INTEROGAT├ŹV adj. ├«ntreb─âtor. (Ton ~.)
INTEROGAT├ŹV, -─é adj. Care exprim─â o ├«ntrebare; ├«ntreb─âtor. ÔŚŐ Propozi╚Ťie interogativ─â (╚Öi s.f.) = propozi╚Ťie prin care se formuleaz─â direct sau se reproduce o ├«ntrebare. [Cf. lat. interrogativus, fr. interrogatif].[1]
INTEROGAT├ŹV, -─é adj. care exprim─â o ├«ntrebare. (< fr. interrogatif, lat. interrogativus)
INTEROGAT├ŹV ~─â (~i, ~e) ╚Öi adverbial Care con╚Ťine o ├«ntrebare; ├«ntreb─âtor. /<fr. interrogatif
interogativ a. ce arată o întrebare: semn interogativ.
*interogat├şv, -─â adj. (lat. inter-rogativus. V. pre-rogativ─â). Gram. Care arat─â ├«ntrebarea, de ├«ntrebare: propozi╚Ťiune interogativ─â, gest interogativ. Adv. ├Än mod interogativ: a privi interogativ.
INTEROGATIV adj. întrebător. (Ton ~.)
INTEROGAT├ŹV, -─é adj. (cf. lat. interrogativus, fr. interrogatif): ├«n sintagmele adjectiv interogativ, adverb interogativ, cuv├ónt interogativ, intona╚Ťie interogativ─â, pronume interogativ ╚Öi propozi╚Ťie interogativ─â (v.).

Interogativ dex online | sinonim

Interogativ definitie

Intrare: interogativ
interogativ adjectiv