interogare definitie

2 intrări

22 definiții pentru interogare

INTEROGÁ, interoghez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări insistente; a chestiona; spec. a pune întrebări unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu. ♦ A examina, a chestiona un elev, un student, un candidat. – Din fr. interroger, lat. interrogare.
INTEROGÁRE, interogări, s. f. Acțiunea de a interoga și rezultatul ei; întrebare, examinare, chestionare, interogație. – V. interoga.
INTEROGÁ, interoghez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări insistente; a chestiona; spec. a pune întrebări unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu. ♦ A examina, a chestiona un elev, un student, un candidat. – Din fr. interroger, lat. interrogare.
INTEROGÁRE, interogări, s. f. Acțiunea de a interoga și rezultatul ei; întrebare, examinare, chestionare, interogație. – V. interoga.
INTEROGÁ, interoghez, vb. I. Tranz. (Cu privire la acuzați, la martori) A supune unui interogatoriu; p. ext. (glumeț) a pune cuiva întrebări insistente. ♦ (Cu privire la elevi) A examina, a chestiona.
INTEROGÁRE, interogări, s. f. Acțiunea de a interoga; întrebare, chestionare. Interogarea candidaților.
interogá (a ~) vb., ind. prez. 3 interogheáză
interogáre s. f., g.-d. art. interogắrii; pl. interogắri
interogá vb., ind. prez. 1 sg. interoghéz, 3 sg. și pl. interogheáză
interogáre s. f., g.-d. art. interogării; pl. interogări
INTEROGÁ vb. 1. v. întreba. 2. v. asculta.
INTEROGÁRE s. v. ascultare.
INTEROGÁ vb. I. tr. A pune întrebări; a examina (elevi). ♦ A supune (pe cineva) la interogatoriu. [P.i. 3,6 -ghează. / < lat., it. interrogare, fr. interroger].
INTEROGÁRE s.f. Acțiunea de a interoga; interogație. [< interoga].
INTEROGÁ vb. tr. 1. a pune întrebări; a examina (elevi, studenți). 2. a supune unui interogatoriu. (< fr. interroger, lat. interrogare)
A INTEROGÁ ~ghéz tranz. 1) (persoane) A determina să răspundă asupra unei probleme; a întreba; a chestiona. 2) (martori, inculpați) A supune la un interogatoriu; a chestiona. 3) (elevi sau studenți) A supune unui examen oral; a întreba; a asculta; a examina. /<fr. interroger, lat. interrogare
interogà v. Jur. a adresa cuiva una sau mai multe întrebări.
*interóg, a v. tr. (lat. intér-rogo, -rogáre, de unde vine și întreb. – Se conjugă ca ab-rog). Adresez întrebărĭ cuĭva cercetîndu-l: a interoga un inculpat. Examinez un candidat ca să văd ce știe.
*interogațiúne f. (lat. inter-rogátio, -ónis). Acțiunea de a interoga, întrebare. Ret. O figură pin care întrebĭ, ca: Dar unde trăim? – Și -áție și -áre. V. retorică.
INTEROGA vb. 1. a chestiona, a întreba, (pop.) a ispiti, (fig.) a descoase. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a asculta, a chestiona, a examina, a întreba, (înv.) a prociti. (A ~ un elev.)
INTEROGARE s. ascultare, chestionare, examinare, (înv.) procitanie. (~ a unui elev.)
INTEROGÁ (< fr., lat.) vb. I tranz. A supune pe cineva la un interogatoriu; p. ext. a pune cuiva întrebări insistente. ◊ (INFORM.) A interoga o bancă de date = a formula întrebări ale căror răspunsuri pot fi date pe baza informațiilor conținute în banca de date.

interogare dex

Intrare: interoga
interoga verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: interogare
interogare substantiv feminin