Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru interogare

INTEROG├ü, interoghez, vb. I. Tranz. A pune cuiva ├«ntreb─âri insistente; a chestiona; spec. a pune ├«ntreb─âri unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu. ÔÖŽ A examina, a chestiona un elev, un student, un candidat. ÔÇô Din fr. interroger, lat. interrogare.
INTEROG├üRE, interog─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a interoga ╚Öi rezultatul ei; ├«ntrebare, examinare, chestionare, interoga╚Ťie. ÔÇô V. interoga.
INTEROG├ü, interoghez, vb. I. Tranz. A pune cuiva ├«ntreb─âri insistente; a chestiona; spec. a pune ├«ntreb─âri unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu. ÔÖŽ A examina, a chestiona un elev, un student, un candidat. ÔÇô Din fr. interroger, lat. interrogare.
INTEROG├üRE, interog─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a interoga ╚Öi rezultatul ei; ├«ntrebare, examinare, chestionare, interoga╚Ťie. ÔÇô V. interoga.
INTEROG├ü, interoghez, vb. I. Tranz. (Cu privire la acuza╚Ťi, la martori) A supune unui interogatoriu; p. ext. (glume╚Ť) a pune cuiva ├«ntreb─âri insistente. ÔÖŽ (Cu privire la elevi) A examina, a chestiona.
INTEROG├üRE, interog─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a interoga; ├«ntrebare, chestionare. Interogarea candida╚Ťilor.
interogá (a ~) vb., ind. prez. 3 interogheáză
interogáre s. f., g.-d. art. interogắrii; pl. interogắri
interog├í vb., ind. prez. 1 sg. interogh├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. interoghe├íz─â
interogáre s. f., g.-d. art. interogării; pl. interogări
INTEROGÁ vb. 1. v. întreba. 2. v. asculta.
INTEROGÁRE s. v. ascultare.
INTEROG├ü vb. I. tr. A pune ├«ntreb─âri; a examina (elevi). ÔÖŽ A supune (pe cineva) la interogatoriu. [P.i. 3,6 -gheaz─â. / < lat., it. interrogare, fr. interroger].
INTEROG├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a interoga; interoga╚Ťie. [< interoga].
INTEROG├ü vb. tr. 1. a pune ├«ntreb─âri; a examina (elevi, studen╚Ťi). 2. a supune unui interogatoriu. (< fr. interroger, lat. interrogare)
A INTEROG├ü ~gh├ęz tranz. 1) (persoane) A determina s─â r─âspund─â asupra unei probleme; a ├«ntreba; a chestiona. 2) (martori, inculpa╚Ťi) A supune la un interogatoriu; a chestiona. 3) (elevi sau studen╚Ťi) A supune unui examen oral; a ├«ntreba; a asculta; a examina. /<fr. interroger, lat. interrogare
interogà v. Jur. a adresa cuiva una sau mai multe întrebări.
*inter├│g, a -├í v. tr. (lat. int├ęr-rogo, -rog├íre, de unde vine ╚Öi ├«ntreb. ÔÇô Se conjug─â ca ab-rog). Adresez ├«ntreb─âr─ş cu─şva cercet├«ndu-l: a interoga un inculpat. Examinez un candidat ca s─â v─âd ce ╚Ötie.
*interoga╚Ťi├║ne f. (lat. inter-rog├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a interoga, ├«ntrebare. Ret. O figur─â pin care ├«ntreb─ş, ca: Dar unde tr─âim? ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre. V. retoric─â.
INTEROGA vb. 1. a chestiona, a întreba, (pop.) a ispiti, (fig.) a descoase. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a asculta, a chestiona, a examina, a întreba, (înv.) a prociti. (A ~ un elev.)
INTEROGARE s. ascultare, chestionare, examinare, (înv.) procitanie. (~ a unui elev.)
INTEROG├ü (< fr., lat.) vb. I tranz. A supune pe cineva la un interogatoriu; p. ext. a pune cuiva ├«ntreb─âri insistente. ÔŚŐ (INFORM.) A interoga o banc─â de date = a formula ├«ntreb─âri ale c─âror r─âspunsuri pot fi date pe baza informa╚Ťiilor con╚Ťinute ├«n banca de date.

Interogare dex online | sinonim

Interogare definitie

Intrare: interoga
interoga verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: interogare
interogare substantiv feminin