internunciu definitie

12 definiții pentru internunciu

INTERNÚNCIU s. m. v. internunțiu.
INTERNÚNȚIU, internunții, s. m. Nunțiu (papal) ad-interim. [Var.: internúnciu s. m.] – Din lat. internuntius „sol”, it. internunzio.
INTERNÚNCIU s. m. v. internunțiu.
INTERNÚNȚIU, internunții, s. m. Nunțiu (papal) ad-interim. [Var.: internúnciu s. m.] – Din lat. internuntius „sol”, it. internunzio.
INTERNÚNCIU s. m. v. internunțiu.
INTERNÚNȚIU s. m. (Învechit, și în forma internunciu) Ambasador extraordinar al papii pe lîngă un guvern. Internunciul, ajutat de ambasadorul Engliterei, izbutise a aduce lucrurile la o înțelegere. GHICA, S. 473. – Variantă: internúnciu s. m.
internúnțiu [țiu pron. țiu] s. m., art. internúnțiul; pl. internúnții, art. internúnțiii (-ți-ii)
internúnțiu s. m., pl. internúnții[1]
INTERNÚNCIU s.m. v. internunțiu.
INTERNÚNȚIU s.m. Nunțiu (papal) ad-interim. [Pron. -țiu, var. internunciu s.m. / it. internunzio, lat.t. internuntius].
INTERNÚNȚIU s. m. amabasador al papei care-și exercită funcția în intervalul dintre două misiuni ale nunțiului papal ordinar. (< it. internunzio, lat. internuntius)
*internúnțiŭ m. (inter- și nunțiŭ: fr. internonce). Trimes al papiĭ la o curte străină în lipsa unuĭ nunțiŭ.

internunciu dex

Intrare: internunțiu
internunciu
internunțiu substantiv masculin