INTERNÁ, internez, vb. I. Tranz. 1. A instala un bolnav într-un spital pentru tratament; a spitaliza. ◊ Refl. S-a internat pentru operație. 2. A sili pe cineva să stea (închis) într-un ospiciu, într-o școală de corecție, într-un lagăr etc., pentru a-l ține sub supraveghere, pentru a-l reeduca etc. – Din fr. interner.

INTERNÁRE, internări, s. f. Acțiunea de a (se) interna și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Document pe baza căruia cineva se poate interna într-un spital. – V. interna.

INTERNÁ, internez, vb. I. Tranz. 1. A instala un bolnav într-un spital pentru tratament; a spitaliza. ◊ Refl. S-a internat pentru operație. 2. A sili pe cineva să stea (închis) într-un ospiciu, într-o școală de corecție, într-un lagăr etc., pentru a-l ține sub supraveghere, pentru a-l reeduca etc. – Din fr. interner.

INTERNÁRE, internări, s. f. Acțiunea de a (se) interna și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Document pe baza căruia cineva se poate interna într-un spital. – V. interna.

INTERNÁ, internez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la bolnavi) A instala pentru tratament într-un spital. Omul a cerut un răgaz de două zile, să-și interneze mama într-o clinică oculistică, în așteptarea unei operații. C. PETRESCU, A. 319. ◊ Refl. S-a internat în spital pentru a se supune unei operații. 2. A închide pe cineva într-un lagăr.

INTERNÁRE, internări, s. f. Acțiunea de a interna. Internare în spital.

interná (a ~) vb., ind. prez. 3 interneáză

internáre s. f., g.-d. art. internắrii; pl. internắri

interná vb., ind. prez. 1 sg. internéz, 3 sg. și pl. interneáză

internáre s. f., g.-d. art. internării; pl. internări

INTERNÁ vb. v. spitaliza.

INTERNÁRE s. v. spitalizare.

NARĂ INTÉRNĂ s. (ANAT.) coană.

INTERNÁ vb. I. tr. 1. A instala în spital (un bolnav) pentru tratament. 2. A închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc. pentru a fi ținut sub supraveghere. [< fr. interner, it. internare].

INTERNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) interna și rezultatul ei. [< interna].

INTERNÁ vb. I. tr., refl. a (se) instala în spital pentru tratament sau operație. II. tr. 1. a încredința unui institut specializat pe un minor sau pe cineva suferind de o anomalie fiziologică sau psihică. 2. a închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc., pentru a fi ținut sub supraveghere. (< fr. /s’/interner)

A INTERNÁ ~éz tranz. 1) (bolnavi, accidentați, răniți) A instala în spital pentru tratament medical; a spitaliza. 2) (persoane) A închide într-un ospiciu sau într-un loc de detenție, pentru a ține sub supraveghere sau pentru reeducație; a izola de societate. /<fr. interner

internà v. a obliga să stea într’un loc anumit: a interna pe prizonieri.

*internéz v. tr. (d. intern; fr. interner). Pun un elev intern în școală, un captiv în închisoare saŭ un nebun în spital.

INTERNA vb. a (se) spitaliza. (Bolnavul a fost ~.)

INTERNARE s. spitalizare. (~ unui bolnav.)

internare, internări s. f. (intl.) încarcerare.