Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru intermitent

INTERMIT├ëNT, -─é, intermiten╚Ťi, -te, adj. Care ├«nceteaz─â ╚Öi re├«ncepe la anumite intervale, care ac╚Ťioneaz─â cu ├«ntreruperi; discontinuu. ÔÖŽ (Adverbial) Din c├ónd ├«n c├ónd, la anumite intervale. ÔÇô Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis.
INTERMIT├ëNT, -─é, intermiten╚Ťi, -te, adj. Care ├«nceteaz─â ╚Öi re├«ncepe la anumite intervale, care ac╚Ťioneaz─â cu ├«ntreruperi; discontinuu. ÔÖŽ (Adverbial) Din c├ónd ├«n c├ónd, la anumite intervale. ÔÇô Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis.
INTERMIT├ëNT, -─é, intermiten╚Ťi, -te, adj. Care ├«nceteaz─â sau se ├«ntrerupe pentru un timp, apoi ├«╚Öi reia mersul, mi╚Öcarea sau desf─â╚Öurarea; care ac╚Ťioneaz─â cu ├«ntreruperi. ├Än alt compartiment, tot cu baie... doi ur╚Öi polari fac o hidroterapie intermitent─â ╚Öi apoi ore ├«ntregi... fac ocolul bazinului. ANGHEL, PR. 114. ÔÖŽ (Adverbial) Din c├«nd ├«n c├«nd. Era ├«ns─â ├«n ochii aceia ceva deosebit, o bucurie care sc├«nteia spre str─âin, intermitent. SADOVEANU, Z. C. 140. Pe undeva, pe aproape, Pe unde noaptea se aud intermitent Loviri de sape. CAMIL PETRESCU, V. 67.
intermit├ęnt adj. m., pl. intermit├ęn╚Ťi; f. intermit├ęnt─â, pl. intermit├ęnte
intermit├ęnt adj. m., pl. intermit├ęn╚Ťi, f. sg. intermit├ęnt─â, pl. intermit├ęnte
INTERMIT├ëNT adj. 1. discontinuu. (Proces, fenomen ~.) 2. ├«ntrerupt, ├«ntret─âiat, (fig.) rupt. (Pl├óns.~; respira╚Ťie ~.) 3. v. ritmic.
Intermitent Ôëá ├«ncontinuu, ne├«ntrerupt
INTERMIT├ëNT, -─é adj. Care ├«nceteaz─â ╚Öi re├«ncepe la anumite intervale; cu ├«ntreruperi. ÔÖŽ adv. Din c├ónd ├«n c├ónd. [Cf. fr. intermittent, it. intermittente].
INTERMIT├ëNT, -─é adj. care ├«nceteaz─â ╚Öi re├«ncepe la anumite intervale; cu ├«ntreruperi, discontinuu. ÔŚŐ (adv.) din c├ónd ├«n c├ónd. (< fr. intermittent, lat. intermittens)
INTERMIT├ëN/T ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi adverbial Care ├«nceteaz─â ╚Öi re├«ncepe la anumite intervale; cu ├«ntreruperi; discontinuu. /<fr. intermittent, lat. intermittens, ~ntis
intermitent a. care încetează și reîncepe la intervale: friguri intermitente.
*intermit├ęnt, -─â adj. (lat. inter-mittens, -├ęntis, part. d. inter-mittere, a ├«ntrerupe). Care dispare ╚Öi ─şar se arat─â: izvor intermitent, frigur─ş intermitente (palustre). Puls intermitent, care bate iregular. Adv. Se arat─â intermitent.
INTERMITENT adj. 1. discontinuu. (Proces, fenomen ~.) 2. ├«ntrerupt, ├«ntret─âiat, (fig.) rupt. (Pl├«ns ~; respira╚Ťie ~.) 3. ritmic, sacadat, (fig.) rupt. (Ton ~; mi╚Öc─âri ~.)
intermit├ęnt, -─â s. m. f. Persoan─â care nu lucreaz─â regulat ├«ntr-un anumit serviciu ÔŚŐ ÔÇ×[...] Greva ┬źintermiten╚Ťilor spectacolului┬╗ care sunt arti╚Öti dar ╚Öi tehnicieni [...]ÔÇŁ R.l. 23 X 92 p. 4 (din fr. intermittent; DEX ÔÇô adj.)

Intermitent dex online | sinonim

Intermitent definitie

Intrare: intermitent
intermitent adjectiv