Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru intermezzo

INTERM├ëZZO, intermezzouri, s. n. 1. Divertisment muzical care se intercaleaz─â ├«ntr-o reprezenta╚Ťie teatral─â. 2. Episod orchestral independent ├«ntr-o oper─â. 3. Mic─â pies─â instrumental─â de form─â liber─â. [Pr.: -m├ę╚Ťo] ÔÇô Cuv. it.
INTERM├ëZZO, intermezzi, s. n. 1. Divertisment muzical care se intercaleaz─â ├«ntr-o reprezenta╚Ťie teatral─â. 2. Episod orchestral independent ├«ntr-o oper─â. 3. Mic─â pies─â instrumental─â de form─â liber─â. [Pr.: -me-╚Ťo] ÔÇô Cuv. it.[1]
INTERM├ëZZO s. n. Pies─â orchestral─â care se execut─â ├«ntre actele unei opere sau ale unei piese de teatru. Intermezzo din ┬źCavaleria Rustican─â┬╗.
interm├ęzzo (it.) [zz pron. ╚Ť] s. n., art. interm├ęzzoul; pl. interm├ęzzouri
interm├ęzzo s. n. [zz pron. ╚Ť ], pl. interm├ęzzi
interm├ęzzo s. n. [zz pron. ╚Ť], pl. interm├ęzzi (4 sil.)
INTERM├ëZZO s.n. 1. Pauz─â, antract. 2. Divertisment muzical ├«ntre dou─â acte ale unei piese de teatru. ÔÖŽ Mic─â pies─â instrumental─â de form─â liber─â. [Pron. -me╚Ťo. / < it. intermezzo].
INTERMEZZO M├ë-╚ÜO/ s. n. 1. interludiu cu caracter comic ├«ntre dou─â acte ale unei reprezenta╚Ťii teatrale. 2. episod orchestral ├«ntr-o oper─â. ÔŚŐ mic─â pies─â instrumental─â autonom─â, de form─â liber─â. (< it. intermezzo)
INTERMEZZO [pr.: interm├ę╚Ťo] n. 1) Divertisment muzical executat ├«ntre actele unui spectacol. 2) Pies─â instrumental─â mic─â, de form─â liber─â. /Cuv. it.
intermezzo (cuv. it [intermetso]; fr. interm├Ęde) 1. Scurt─â oper─â* comic─â, de obicei ├«n dou─â p─âr╚Ťi, care se c├ónta pe r├ónd ├«ntre actele unei opere seria (sec. 17), f─âr─â a avea nici o leg─âtur─â cu ac╚Ťiunea, pentru a crea un contrast, o destindere a atmosferei. La ├«nceput ├«n i. nu c├óntau dec├ót o sopran─â (1) ╚Öi un bas (1) buffo (c─âtre jum─âtatea sec. 18 se va ajunge la 5-6 persoane), ├«ntruchip├ónd ca ├«n commedia dellÔÇÖarte, tipuri fixe. I. se bucurau de mare succes, av├ónd aerul unor farse (2) populare, f─âr─â preten╚Ťii; puteau fi puse ╚Öi la sf├ór╚Öitul actelor sau transferate cu titlu schimbat dintr-o oper─â ├«n alta. C─âtre mijlocul sec. 18, i. devine un gen autonom, d├ónd na╚Ötere operei* bufe it. ╚Öi operei comice fr. Compozitorii napolitani (Alessandro Scarlatti, Leonardo Leo) au excelat ├«n crearea de i. ├«n prima jum─âtate a sec. 18. Capodoper─â a r─âmas ├«ns─â La serva padrona de Pergolesi. 2. ├Äncep├ónd cu sec. 19, termenul se aplic─â unor scene de oper─â sau de balet*, care, f─âr─â a strica unitatea lucr─ârii, suspend─â sau ├«ncetinesc ac╚Ťiunea (ex. celebrul i. din opera Cavalleria rusticana de Mascagni). Sin.: interludiu (1). 3. Titlul unor scurte piese instr. cu form─â liber─â, introdus de compozitorii romantici (Schumann, Brahms au fost printre primii care l-au folosit). Poate interveni ╚Öi ca denumire a unor p─âr╚Ťi de ciclu (I, 2) ├«n simfonie*, concert (2), sonate*, suit─â (1, 2) (ex. Enescu, I. din Suita nr. I pentru orch.)

Intermezzo dex online | sinonim

Intermezzo definitie

Intrare: intermezzo
intermezzo substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: zz pr. ╚Ť