intermediu definitie

12 definiții pentru intermediu

INTERMÉDIU, intermedii, s. n. 1. Ceea ce se află la mijloc, între alte elemente. ◊ Loc. prep. Prin intermediul (cuiva sau a ceva) = prin mijlocirea, cu ajutorul (cuiva sau a ceva). 2. Mică lucrare dramatică (de obicei comică), muzicală ori coregrafică, executată ca moment de divertisment în antracte. – Din it. intermedio, fr. intermède.
INTERMÉDIU, intermedii, s. n. 1. Ceea ce se află la mijloc, între alte elemente. ◊ Loc. prep. Prin intermediul (cuiva sau a ceva) = prin mijlocirea, prin înlesnirea, cu ajutorul (cuiva sau a ceva). 2. Mică lucrare dramatică (de obicei comică), muzicală ori coregrafică, executată ca moment de divertisment în antracte. – Din it. intermedio, fr. intermède.
INTERMÉDIU s. n. (Mai ales în loc. prep.) Prin intermediul cuiva (sau a ceva) = prin mijlocirea, prin înlesnirea, cu ajutorul cuiva (sau a ceva). Prin intermediul sfaturilor populare, oamenii muncii de la orașe și sate, cărora le aparține întreaga putere în țara noastră, își exercită puterea de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 5. Organizațiile romînești de stat de la nordul Dunării... se vor dezvolta sub influența culturii bizantine, prin intermediul statelor slave sud-dunărene. ROSETTI, I. SL. 22. – Pronunțat: -diu.
intermédiu [diu pron. diu] s. n., art. intermédiul; pl. intermédii, art. intermédiile (-di-i-)
intermédiu s. n. mediu
INTERMÉDIU s. 1. v. mediere. 2. v. cale. 3. v. interludiu.
INTERMÉDIU s.n. 1. Mijlocire, ceea ce este la mijloc. ◊ Prin intermediul cuiva (sau a ceva) = prin mijlocirea, cu ajutorul cuiva (sau a ceva). 2. Scenetă, de obicei comică, prezentată între două acte ale unei opere dramatice. V. intermezzo (2) [în DN]. [Pron. -diu. / < it. intermedio, cf. fr. intermède].
INTERMÉDIU s. n. 1. mijlocire. ♦ prin ~l cuiva (sau a ceva) = prin mijlocirea, cu ajutorul cuiva (sau a ceva). 2. mică lucrare dramatică (comică), muzicală sau coregrafică, prezentată ca divertisment între două acte ale unei opere dramatice. (< it. intermedio, fr. intermède)
INTERMÉDIU ~i n. 1): Prin ~ul cuiva (sau a ceva) prin mijlocirea cuiva (sau a ceva); cu ajutorul cuiva (sau a ceva). 2) Divertisment prezentat între părțile unei reprezentații. /<lat. intermedius, fr. intermede
intermediu n. petrecere (balet, cor, etc.) între actele unei piese de teatru [it. intermezzo].
*intermédiŭ n. (fr. intermède, it. intermedio, intermediŭ, d. lat. inter-medius, intermediar. V. mediŭ). Pĭesă distractivă între alte doŭă pĭese ale uneĭ reprezentațiunĭ teatrale, numită it. și intermezzo. Mijlocire, mediațiune: acest lucru s’a făcut pin intermediu luĭ.
INTERMEDIU s. 1. mediație, mediere, mijlocire. (~ lui era necesar.) 2. cale, filieră, mijlocire. (Prin ~ cui a ajuns la noi?)

intermediu dex

Intrare: intermediu
intermediu