Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru intermediar

INTERMEDI├üR, -─é, intermediari, -e, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care se afl─â cuprins ├«ntre elementele extreme ale unei mul╚Ťimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â fizic─â sau juridic─â av├ónd atribu╚Ťia de a asigura o mijlocire ├«ntre p─âr╚Ťile unei tranzac╚Ťii. 3. Persoan─â care mijloce╚Öte o ├«n╚Ťelegere ├«ntre dou─â p─âr╚Ťi adverse; mijlocitor. [Pr.: -di-ar] ÔÇô Din fr. interm├ędiaire, it. intermediario.
INTERMEDI├üR, -─é, intermediari, -e, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care se afl─â cuprins ├«ntre elementele extreme ale unei mul╚Ťimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care, de obicei ├«n schimbul unui avantaj b─ânesc, face leg─âtura ├«ntre v├ónz─âtor ╚Öi cump─âr─âtor sau ├«ncheie o tranzac╚Ťie ├«ntre dou─â p─âr╚Ťi, cu ├«mputernicirea acestora; persoan─â care mijloce╚Öte ├«ncheierea unei opera╚Ťii (economice); mijlocitor. V. mediator. [Pr.: -di-ar] ÔÇô Din fr. interm├ędiaire, it. intermediario.
INTERMEDI├üR2, -─é, intermediari, -e, adj. Care se afl─â la mijloc, care ocup─â pozi╚Ťia de mijloc ├«ntre lucruri, ac╚Ťiuni sau fenomene; care face trecerea de la ceva la altceva. Rezervi╚Ötii... soseau de pe la sta╚Ťiile intermediare. D. ZAMFIRESCU, R. 78. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-ar.
INTERMEDI├üR1, intermediari, s. m. (├Än sistemul comercial capitalist) Persoan─â care, ├«n schimbul unui avantaj b─ânesc, face leg─âtura ├«ntre v├«nz─âtor ╚Öi cump─âr─âtor sau care ├«ncheie o tranzac╚Ťie ├«ntre dou─â p─âr╚Ťi, cu ├«mputernicirea acestora; mijlocitor. Prin intermediar, avea de g├«nd s─â mai v├«nd─â ╚Öi altele. GALACTION, O. I 145. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-ar.
intermediár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. intermediári; f. intermediáră, pl. intermediáre
intermediár adj. m., s. m. (sil. -di-ar), pl. intermediári, f. sg. intermediáră, pl. intermediáre
INTERMEDIÁR adj., s. 1. adj. v. tranzitoriu. 2. s. v. mediator. 3. s. v. misit. 4. s. (englezism) dealer. (~ al unei firme străine.)
INTERMEDI├üR, -─é adj. De la mijloc; de trecere. // s.m. Mijlocitor (├«n afaceri etc.). [Pron. -di-ar. / cf. fr. interm├ędiaire, it. intermediario < lat. inter ÔÇô ├«ntre, medium ÔÇô mijloc].
INTERMEDI├üR, -─é I. adj. de la mijloc; tranzitoriu. II. s. m. f. mijlocitor (├«n afaceri etc.); intermediator. (< fr. interm├ędiaire, it. intermediario)
INTERMEDIÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se află la mijloc; de la mijloc. 2) Care realizează legătura dintre două elemente. [Sil. -di-ar] /<fr. intermediaire
INTERMEDI├üR2 ~─â (~i, ~e) m. ╚Öi f. 1) Persoan─â care mijloce╚Öte o ├«n╚Ťelegere ├«ntre dou─â p─âr╚Ťi; mijlocitor; mediator. 2) Persoan─â care mijloce╚Öte afaceri comerciale; samsar; comisionar. [Sil. -di-ar] /<fr. interm├ędiaire
intermediar a. 1. care sÔÇÖafl─â ├«ntre dou─â: spa╚Ťiu intermediar; 2. care se interpune, mijlocitor: persoan─â intermediar─â.
*intermedi├ír, -─â adj. (fr. interm├ędiaire, d. lat. intermedius, interpus). Care e ├«ntre do─ş, ├«ntre do┼ş─â: corp intermediar. Care se interpune, mijlocitor: persoan─â intermediar─â. Subst. Un intermediar. Adv. ├Än mod intermediar.
INTERMEDIAR adj., s. 1. adj. tranzitoriu. (O situa╚Ťie ~.) 2. s. mediator, mijlocitor, (rar) interpus, (├«nv.) mijloc, solitor. (~ ├«ntre dou─â p─âr╚Ťi aflate ├«n conflict.) 3. s. mijlocitor, misit, samsar, (reg.) mecler, (├«nv.) sensal. (~ ├«ntr-o tranzac╚Ťie comercial─â.)
INTERMEDIAR─é s. mijlocitoare, (├«nv. ╚Öi reg.) tel─âli╚Ť─â, teleleic─â. (~ ├«ntr-o tranzac╚Ťie.)
intermediar, chimism ~, (engl.= intermediat), despre caracterul unei roci sau al unei topituri naturale cu con╚Ťinut de SiO2 ├«ntre 52 ╚Öi 66%. Astfel de produse se caracterizeaz─â prin asocierea amfibolilor cu feldspa╚Ťii (de regul─â, plagioclazi) ╚Öi prin culoarea lor cenu╚Öie (diorite, andezite). Termenul este depreciat din cauza confuziilor pe care le poate genera. Sin. neutru.

Intermediar dex online | sinonim

Intermediar definitie

Intrare: intermediar (adj.)
intermediar adjectiv
  • silabisire: -di-ar
Intrare: intermediar (s.m.)
intermediar substantiv masculin
  • silabisire: -di-ar