11 definiții pentru interlocuție
INTERLOCÚȚIE s. f. v. interlocuțiune. INTERLOCUȚIÚNE, interlocuțiuni,
s. f. (
Jur.) Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces. [
Var.:
interlocúție s. f.] – Din
fr. interlocution. INTERLOCÚȚIE s. f. v. interlocuțiune. INTERLOCUȚIÚNE, interlocuțiuni,
s. f. (
Jur.) Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces. [
Var.:
interlocúție s. f.] – Din
fr. interlocution. interlocuțiúne s. f., pl. interlocuțiúni INTERLOCÚȚIE s.f. v.
interlocuțiune.
INTERLOCUȚIÚNE s.f. Convorbire. ♦ Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces. [Var. interlocuție s.f. / < fr. interlocution, cf. lat. inter – între, loquor – a vorbi].
INTERLOCUȚIÚNE s. f. 1. convorbire. 2. (jur.) hotărâre care precedă sentința finală a unui proces. (< fr. interlocution)
INTERLOCUȚIÚNE ~i f. jur. Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală într-un proces. /<fr. interlocution *interlocuțiúne f. (lat. inter-locutio, -ónis. V.
locuțiune). Conversațiune, dialog. Jur. Judecată pin care se pronunță un interlocutoriŭ.
INTERLOCUȚIÚNE s. f. (< fr. interlocution, cf. lat. inter – între, loquor – a vorbi): v. convorbíre. Interlocuție dex online | sinonim
Interlocuție definitie
Intrare: interlocuțiune
interlocuțiune substantiv feminin