INTERIORIZÁ, interiorizez, vb. I. 1. Tranz. A reflecta în conștiință, prin prisma propriei sensibilități, fenomene ale realității exterioare. 2. Refl. A-și înăbuși manifestările exterioare; a se refugia în trăiri interioare. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. intérioriser.

INTERIORIZÁT, -Ă, interiorizați, -te, adj. 1. Care este reflectat în conștiința cuiva. 2. (Despre oameni) Care-și înăbușă manifestările exterioare, care se refugiază în trăiri interioare. [Pr.: -ri-o-] – V. interioriza.

INTERIORIZÁ, interiorizez, vb. I. 1. Tranz. A reflecta în conștiință, prin prisma propriei sensibilități, fenomene ale realității exterioare. 2. Refl. A-și înăbuși manifestările exterioare; a se refugia în trăiri interioare. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. intérioriser.

INTERIORIZÁT, -Ă, interiorizați, -te, adj. 1. Care este reflectat în conștiința cuiva. 2. (Despre oameni) Care-și înăbușă manifestările exterioare, care se refugiază în trăiri interioare. [Pr.: -ri-o-] – V. interioriza.

*interiorizá (a ~) (ri-o-) vb., ind. prez. 3 interiorizeáză

interiorizá vb., ind. prez. 1 sg. interiorizéz, 3 sg. și pl. interiorizeáză

INTERIORIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A reflecta în conștiință unele fenomene exterioare. 2. A-și înăbuși manifestările exterioare; a face să prevaleze viața interioară; a se refugia în trăiri interioare. [Pron. -ri-o-. / < fr. intérieuriser].

INTERIORIZÁ vb. I. tr. a reflecta în conștiință unele fenomene ale realității. II. refl. a-și înăbuși manifestările exterioare; a face să prevaleze viața interioară; a se refugia în trăiri interioare. (< fr. intérieuriser)

A INTERIORIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se interiorizeze. 2) (stări sufletești, sentimente, emoții etc.) A face să nu se manifeste în exterior; a reține. [Sil. -ri-o-] /<fr. intérieuriser

A SE INTERIORIZÁ se ~eáză intranz. (despre fenomene exterioare) A se reflecta în conștiință. [Sil. -ri-o-] /<fr. intérieuriser