interiorizare definitie

11 definiții pentru interiorizare

INTERIORIZÁ, interiorizez, vb. I. 1. Tranz. A reflecta în conștiință, prin prisma propriei sensibilități, fenomene ale realității exterioare. 2. Refl. A-și înăbuși manifestările exterioare; a se refugia în trăiri interioare. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. intérioriser.
INTERIORIZÁRE, interiorizări, s. f. Acțiunea de a (se) interioriza și rezultatul ei. [Pr.: -ri-o-] – V. interioriza.
INTERIORIZÁ, interiorizez, vb. I. 1. Tranz. A reflecta în conștiință, prin prisma propriei sensibilități, fenomene ale realității exterioare. 2. Refl. A-și înăbuși manifestările exterioare; a se refugia în trăiri interioare. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. intérioriser.
INTERIORIZÁRE, interiorizări, s. f. Acțiunea de a (se) interioriza și rezultatul ei. [Pr.: -ri-o-] – V. interioriza.
*interiorizá (a ~) (ri-o-) vb., ind. prez. 3 interiorizeáză
interiorizá vb., ind. prez. 1 sg. interiorizéz, 3 sg. și pl. interiorizeáză
INTERIORIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A reflecta în conștiință unele fenomene exterioare. 2. A-și înăbuși manifestările exterioare; a face să prevaleze viața interioară; a se refugia în trăiri interioare. [Pron. -ri-o-. / < fr. intérieuriser].
INTERIORIZÁRE s.f. Faptul, acțiunea de a (se) interioriza. [< interioriza].
INTERIORIZÁ vb. I. tr. a reflecta în conștiință unele fenomene ale realității. II. refl. a-și înăbuși manifestările exterioare; a face să prevaleze viața interioară; a se refugia în trăiri interioare. (< fr. intérieuriser)
A INTERIORIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se interiorizeze. 2) (stări sufletești, sentimente, emoții etc.) A face să nu se manifeste în exterior; a reține. [Sil. -ri-o-] /<fr. intérieuriser
A SE INTERIORIZÁ se ~eáză intranz. (despre fenomene exterioare) A se reflecta în conștiință. [Sil. -ri-o-] /<fr. intérieuriser

interiorizare dex

Intrare: interioriza
interioriza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: interiorizare
interiorizare substantiv feminin