interior definitie

25 definiții pentru interior

INTERIÓR, -OÁRĂ, interiori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este situat înăuntrul unui spațiu limitat; intern. ♦ Fig. Care se referă la partea morală, sufletească a omului; care nu se manifestă în afară; lăuntric. 2. S. n. Partea dinăuntru a unui obiect, a unui spațiu circumscris (și închis), a unei încăperi (împreună cu mobilierul); spec. mobilierul sau aranjamentul unei locuințe, al unei camere etc. ◊ Loc. adv. În interior = înăuntru, pe dinăuntru. ♦ Tablou care reprezintă partea dinăuntru a unei camere sau, uneori, scene de familie. ♦ (Cin.; la pl.) Scene care se petrec în casă. Se filmează interioarele. ♦ Fig. Structura morală, sufletească a omului. 3. S. n. Post telefonic funcționând printr-o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camerele, birourile etc, unei clădiri, instituții etc. [Pr.: -ri-or] – Din fr. intérieur, lat. interior, -oris.
INTERIÓR, -OÁRĂ, interiori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este situat înăuntrul unui lucru, al unui spațiu limitat etc.; intern. ♦ Fig. Care se referă la partea morală, sufletească a omului; care nu se manifestă în afară; lăuntric. 2. S. n. Partea interioară (1) a unui obiect, a unui spațiu circumscris (și închis), a unei încăperi (împreună cu tot ce se află aici); spec. mobilierul sau aranjamentul unei locuințe, al unei camere etc. ◊ Loc. adv. În interior = înăuntru, pe dinăuntru. ♦ Tablou care reprezintă partea dinăuntru a unei camere sau, uneori, scene de familie. ♦ (Cinema; la pl.) Scene care se petrec în casă. Se filmează interioarele. ♦ Fig. Structura morală, sufletească a omului. 3. S. n. Post telefonic funcționând printr-o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituții etc. [Pr.: -ri-or] – Din fr. intérieur, lat. interior, -oris.
INTERIÓR1, interioare, s. n. 1. Partea dinăuntru a unui lucru, spațiu, loc aflat între anumite limite. Să dăm mîine [portțigaretul] să-ți graveze în interior monograma. C. PETRESCU, Î. II 232. ◊ Loc. prep. În interiorul... = înăuntrul. Case albe cu cerdac în interiorul cărora vara domnea o răcoare de sulfină. ARGHEZI, P. T. 116. 2. Partea dinăuntru, cuprinzînd mobila și aranjamentul unei locuințe, a unui apartament, a unei camere; locuință. Ținea să aibă un interior plăcut. BART, E. 43. Lămpi mari... aruncă o lumină albă peste covoarele orientale ce îmbracă aproape tot acest interior luxos. VLAHUȚĂ, O. A. III 5. Neajunsurile practice ale traiului, hrană ordinară, interior mizer. CARAGIALE, N. S. 23. ♦ Tablou reprezentînd partea dinăuntru a unei camere. Pictorul a expus numai interioare. ♦ (Cinematografie; la pl.) Scene care se petrec înăuntru, în casă. Se filmează interioarele. 3. Teritoriul național al unui stat. Necesitățile industriei socialiste sînt satisfăcute în interior. SAHIA, U.R.S.S. 90. 4. Post telefonic instalat în cadrul unei centrale telefonice care face legătura între diferitele secții ale unei instituții, ale unei întreprinderi etc. Dați-mi interior 55! – Pronunțat: -ri-or.
INTERIÓR2, -OÁRĂ, interiori, -oare, adj. 1. Situat înăuntrul unui lucru, al unui spațiu limitat; de dinăuntru, intern. [Cheie] prinsă cu un ac de siguranță în buzunarul interior al vestei. C. PETRESCU, C. V. 44. Curtea interioară dintre castel și conacul vechi era plină de țărani. REBREANU, R. II 189. Pămîntenii vor simți de îndată foloasele produse prin dezvoltarea industriei interioare. ODOBESCU, S. II 111. 2. Fig. Care privește natura morală a omului; lăuntric. Eminescu a realizat în versurile lui o melodie interioară pentru care textul apare ca un libret. SADOVEANU, E. 80. ◊ For interior = conștiință. – Pronunțat: -ri-or.
interiór1 (-ri-or) adj. m., pl. interióri; f. interioáră, pl. interioáre
interiór2 (-ri-or) s. n., pl. interioáre
interiór adj. m. (sil. -ri-or), pl. interióri; f. sg. interioáră, pl. interioáre
FOR INTERIÓR s. v. conștiință, cuget, gândire, spirit, suflet.
INTERIÓR adj. v. lăuntric.
INTERIÓR adj., s. 1. adj. dinăuntru, intern. (Partea ~oară.) 2. s. (fig.) pântece, sân. (În ~ul pământului, al navei.)
Interior ≠ exterior
INTERIÓR, -OÁRĂ adj. Care este situat înăuntru, de dinăuntru; intern. ◊ (Fig.) For interior = conștiință. // s.n. 1. Partea dinăuntru a unui lucru, a unei locuințe, a unei camere etc.; ceea ce este cuprins înăuntrul unei camere, al unei locuințe etc.; spațiul dinăuntrul unui obiect, al unei încăperi etc. ♦ Reprezentare figurativă a interiorului încăperilor, mai ales în pictură. 2. Post telefonic care funcționează printr-o centrală care leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituții etc. 3. (Fig.) Latura lăuntrică, natura morală a omului. [Pron. -ri-or. / < lat. interior, cf. it. interiore, fr. intérieur].
INTERIÓR, -OÁRĂ I. adj. situat înăuntrul unui spațiu limitat, al unui lucru etc.; intern. ♦ (fig.) for ~ = conștiință. II. s. n. 1. partea dinăuntru a unui lucru, spațiu, apartament etc.; ceea ce este cuprins într-un asemenea spațiu. ◊ reprezentare figurativă a interiorului încăperilor (în pictură). 2. post telefonic care funcționează printr-o centrală ce leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri ale unei instituții etc. 3. (fig.) latura lăuntrică, natura morală a omului. (< lat. interior, fr. intérieur)
INTERIÓR1 ~oáre n. 1) Parte de dinăuntru a unui obiect sau a unui spațiu închis. 2) Mobilier al unei încăperi. 3) fig. Natură morală a unei persoane; univers spiritual. 4) Post telefonic instalat în camerele unei clădiri, unei instituții etc. care face legătura cu liniile exterioare printr-o centrală. [Sil. -ri-or] /<lat. interior, ~oris, fr. interieur
INTERIÓR2 ~oáră ( ~óri, ~oáre) (în opoziție cu exterior) 1) Care se află în partea de dinăuntru a ceva; de dinăuntru; intern; lăuntric. 2) Care ține de psihic. [Sil. -ri-or] /<lat. interior, ~oris, fr. intérieur
interior a. 1. care e înăuntru: curte interioară; 2. fig. care e în suflet: bucurie interioară. ║ adv. pe dinăuntru. ║ n. partea dinăuntru: interiorul unei biserici.
*interiór, -oáră adj. (lat. interior, comparativu d. intra, în ăuntru. V. intim, intern, exterior). Din ăuntru: curtea interioară. Fig. Care se raportă la suflet, la natura morală: sentiment interior. S. n., pl. urĭ saŭ și oare. Partea din ăuntru: interioru uneĭ bisericĭ. Adv. (Rar). În mod interior, pin ăuntru: această casă e maĭ frumoasă interior de cît exterior. Fig. În suflet, în inima ta: a-țĭ bate joc interior de prostiile unuĭ îngînfat.
for interior s. v. CONȘTIINȚĂ. CUGET. GÎNDIRE. SPIRIT. SUFLET.
INTERIOR adj., s. 1. adj. dinăuntru, intern. (Partea ~.) 2. s. (fig.) pîntece, sîn. (În ~ pămîntului, al navei.)
interior adj. v. LĂUNTRIC.
MAREA INTERIOARĂ v. Setonaikai.
MONGOLIA INTERIOARĂ (NEI MENGGU/MONGOL ZIZHIQU), regiune autonomă în China septentrională; 1,2 mil. km2; 23,1 mil. loc. (1997). Centrul ad-tiv: Hohhot. Expl. de cărbuni, min. de fier și mangan, petrol. Creșterea animalelor. Grâu, orez, mei și soia.
SETONAIKAI sau SETO NO UCHI (MAREA INTERIOARĂ sau MEDITERANA JAPONEZĂ), mare cu țărm neregulat, extinsă pe direcție SV-NE, pe 435 km lungime și 6-58 km lățime, între ins. Honshū la N și NE, ins. Shikoku la S și ins. Kyūshū la V; 9,5 mii km2; ad.: 20-40 m. Comunică cu Oceanul Pacific prin str. Akashi și Naruto, la NE, și str. Bungo la SV, iar cu str. Coreei și M. Japoniei prin str. Shimonoseki la V. Are peste 300 de ins. (mai mari: Awaji, Shōdo, Nishi-Nomi, Yashiro) și mai multe golfuri (Ōsaka, Kōbe, Wakayama, Tokushima, Takamatsu, Hiroshima, Matsuyama, Ōita ș.a.); datorită caracterului de mare închisă, este puternic poluată.
INTERIÓR, -OÁRĂ adj. (< lat. interior, cf. it. interiore, fr. intérieur): în sintagma vorbire interioară (v.).
a poseda interior expr. a fi inteligent.

interior dex

Intrare: interior
interior adjectiv
  • silabisire: -ri-or