Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru interimar

INTERIM├üR, -─é, interimari, -e, s. m., adj. (Persoan─â) care exercit─â provizoriu o func╚Ťie ├«n locul titularului; ad-interim. ÔÇô Din fr. int├ęrimaire.
INTERIM├üR, -─é, interimari, -e, s. m., adj. (Persoan─â) care exercit─â provizoriu o func╚Ťie ├«n locul titularului; ad-interim. ÔÇô Din fr. int├ęrimaire.
INTERIM├üR, -─é, interimari, -e, adj. (Ast─âzi rar) Care func╚Ťioneaz─â sau exercit─â o func╚Ťie pe timp limitat (p├«n─â la alegerea sau fixarea unui titular); provizoriu, temporar. Se retrase din serviciu la ├«nceputul guvernului interimar al principelui A. Ghica. BOLINTINEANU, O. 414. La 1859, dup─â suirea lui vod─â Cuza ├«n scaunul domnesc al Principatelor Unite, Alexandrescu a ocupat postul de ministru interimar la culte. GHICA, S. 670. ÔŚŐ Comisie interimar─â = comisie numit─â de un for superior, ca s─â ├«ndeplineasc─â func╚Ťiile unui organ eligibil, p├«n─â la alegerea acestuia. Dou─â proclama╚Ťii ale comisiei interimare, ale guvernului improvizat vesteau demisia din armat─â a celor doi colonei. CAMIL PETRESCU, O. II 697. Au s─â-l pun─â pe Ciubotaru pre╚Öedintele comisiei interimare. C. PETRESCU, ├Ä. II 143.
interimár adj. m., s. m., pl. interimári; adj. f. interimáră, pl. interimáre
interimár adj. m., s. m., pl. interimári; f. sg. interimáră, pl. interimáre
INTERIMÁR adj. 1. v. ad-interim. 2. provizoriu, temporar. (Comisie ~.)
INTERIM├üR, -─é adj. (Rar) Care exercit─â o func╚Ťie, care func╚Ťioneaz─â pe timp limitat p├ón─â la ├«ntoarcerea sau la alegerea titularului; provizoriu, temporar. [Cf. fr. int├ęrimaire].
INTERIM├üR, -─é s. m. f., adj. (cel) care exercit─â provizoriu o func╚Ťie ├«n locul titularului. (< fr. int├ęrimaire)
INTERIM├üR ~─â (~i, ~e) ╚Öi substantival (despre persoane) Care exercit─â temporar o func╚Ťie; ad-interim. /<fr. int├ęrimaire
interimar a. care func╚Ťioneaz─â ad-interim.
*interim├ír, -─â adj. (fr. int├ęrimaire, d. lat. interim, ├«n acest timp). Provizori┼ş, care ╚Ťine locu p├«n─â la numirea altu─şa: ministru interimar, comisiune interimar─â (la prim─ârie). Adv. ├Än mod interimar.
INTERIMAR adj. 1. ad-interim. (Ministru ~.) 2. provizoriu, temporar. (Comisie ~.)

Interimar dex online | sinonim

Interimar definitie

Intrare: interimar (adj.)
interimar adjectiv
Intrare: interimar (s.m.)
interimar substantiv masculin