Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 557497:
interfón s. n. (telef.) Instalație telefonică ce permite convorbiri între posturi interioare ◊ „Aer condiționat, televizor, telefon, magnetofon, interfon, bar.” Cont. 16 X 70 p. 9. ◊ „Autorul interfonului cu patru posturi, C.B., este doar în clasa a IV-a la Liceul D. Bolintineanu.” I.B. 9 VI 75 p. 2. ◊ „La întreprinderea minieră Hunedoara s-a introdus un interesant sistem centralizat de urmărire și organizare a producției, prin interfoane și comenzi automate de la distanță.” R.l. 23 VII 77 p. 2; v. și 10 III 79 p. 6 (din fr. interphone; cf. engl. interphone; DMN 1952; D. Am., DT; DN3, DEX-S)
Interfon dex online | sinonim
Interfon definitie
