interfon definitie

7 definiții pentru interfon

INTERFÓN, interfoane, s. n. Sistem telefonic cu difuzor, folosit în interiorul unui grup de clădiri, al unei clădiri sau al unui apartament. – Din fr. interphone.
INTERFÓN, interfoane, s. n. Aparat de comunicare folosit în interiorul unui grup de clădiri, al unei clădiri sau al unui apartament. – Din fr. interphone.
interfón s. n., pl. interfoáne
INTERFÓN s.n. Instalație telefonică care permite convorbiri numai la posturi interioare. [< fr. interphone].
INTERFÓN s. n. sistem de comunicații care permite convorbiri numai între posturi interioare; aparat de intercomunicație în avioane; intercom. (< fr. interphone)
INTERFÓN ~oáne n. Instalație telefonică care permite convorbiri numai la posturi interioare. /<fr. interphone
interfón s. n. (telef.) Instalație telefonică ce permite convorbiri între posturi interioare ◊ „Aer condiționat, televizor, telefon, magnetofon, interfon, bar.” Cont. 16 X 70 p. 9. ◊ „Autorul interfonului cu patru posturi, C.B., este doar în clasa a IV-a la Liceul D. Bolintineanu.” I.B. 9 VI 75 p. 2. ◊ „La întreprinderea minieră Hunedoara s-a introdus un interesant sistem centralizat de urmărire și organizare a producției, prin interfoane și comenzi automate de la distanță.” R.l. 23 VII 77 p. 2; v. și 10 III 79 p. 6 (din fr. interphone; cf. engl. interphone; DMN 1952; D. Am., DT; DN3, DEX-S)

interfon dex

Intrare: interfon
interfon substantiv neutru