INTERFEROMETRÍE, interferometrii, s. f. Ansamblul metodelor de măsurare a unor mărimi fizice, care se bazează pe fenomenul de interferență. – Din fr. interférométrie.

INTERFEROMETRÍE, interferometrii, s. f. Ansamblul metodelor de măsurare a unor mărimi fizice, care se bazează pe fenomenul de interferență. – Din fr. interférométrie.

interferometríe (-me-tri-) s. f., art. interferometría, g.-d. art. interferometríei; pl. interferometríi, art. interferometríile

interferometríe s. f. (sil. -tri-), art. interferometría, g.-d. art. interferometríei; pl. interferometríi, art. interferometríile

INTERFEROMETRÍE s.f. Determinare a unor măsuri fizice care se bazează pe fenomene de interferență. [Gen. -iei. / < fr. interférométrie].

INTERFEROMETRÍE s. f. tehnica determinării unor mărimi fizice care se bazează pe fenomene de interferență. (< fr. interférométrie)

interferometríe s. f. (fiz.) Totalitatea metodelor de măsurare bazate pe fenomenul de interferență ◊ „Tehnica interferometriei cu mai multe aparate – folosită în radioastronomie, pentru observarea radiogalaxiei, quasarilor și nucleelor de galaxii – a sugerat astronomului francez A. L. cuplarea unor telescoape optice.” Cont. 1 VIII 75 p. 5; v. și Mag. 14 VI 75 p. 7 (din fr. interférométrie; PR 1950; C. Lupu în SCL 6/82 p. 504; DT; DEX, DN3)

INTERFEROMETRÍE (< fr. {i}) s. f. (FIZ.) Ansamblul metodelor de măsură bazate pe fenomenul de interferență. ◊ I. speckle = tehnică destinată înlăturării neclarității imaginilor stelare cauzate de turbulența atmosferei terestre și care constă în luarea mai multor imagini cu expunere de foarte scurtă durată (1/50 sec.) și prelucrarea matematică a acestora.