INTERFAȚÁRE, interfațări, s. f. (Electron.) Interconectare a părților unui sistem sau a unor aparate astfel încât ele să își poată îndeplini funcția în mod corect coordonat. – De la interfață2.

INTERFAȚÁRE, interfațări, s. f. (Electron.) Interconectare a părților unui sistem sau a unor aparate astfel încât ele să își poată îndeplini funcția în mod corect coordonat. – De la interfață2.

interfațáre s. f., pl. interfațări

INTERFAȚÁRE s. f. (electron.) interconectare a unui sistem sau a unor aparate astfel încât acestea să-și poată îndeplini funcția corect coordonate. (< interfață)