interesat definitie

2 intrări

26 definiții pentru interesat

INTERESÁ, interesez, vb. I. 1. Tranz. A stârni, a trezi interesul cuiva; a reține atenția cuiva. ◊ Expr. Ce te interesează? = ce-ți pasă? ce importanță are? ce te privește? ♦ A face pe cineva părtaș la o acțiune, la un câștig. 2. Refl. (Cu determinări introduse prin prep. „de”, mai rar „la”) A arăta interes pentru cineva sau ceva, a avea grijă, simpatie. ♦ A căuta să afle, a se informa. – Din fr. (s’)intéresser, it. interessare.
INTERESÁT, -Ă, interesați, -te, adj. 1. Care are un interes special. 2. Care urmărește numai avantaje personale. 3. Plin de interes, de curiozitate. – V. interesa. Cf. fr. interessé, it. interessato.
INTERESÁ, interesez, vb. I. 1. Tranz. A stârni, a trezi interesul cuiva; a reține atenția cuiva. ◊ Expr. Ce te interesează? = ce-ți pasă? ce importanță are? ce te privește? ♦ A face pe cineva părtaș la o acțiune, la un câștig. 2. Refl. (Cu determinări introduse prin prep. „de”, mai rar „la”) A arăta interes pentru cineva sau ceva, a-și da (tot) interesul, a avea grijă, simpatie. ♦ A se informa, a întreba despre cineva, despre ceva, a căuta să afle. – Din fr. (s’)intéresser, it. interessare.
INTERESÁT, -Ă, interesați, -te, adj. 1. Care are un interes (într-o afacere), care are de tras foloase. 2. Care urmărește numai interesul său personal; meschin. 3. Plin de curiozitate. – V. interesa. Cf. fr. interessé, it. interessato.
INTERESÁ, interesez, vb. I. 1. Tranz. A stîrni, a trezi interesul cuiva; a reține atenția cuiva, a fi interesant pentru cineva. N-o mai interesează discuția. C. PETRESCU, Î. I 10. Nici nu-l mai interesau acuma pe el afacerile ei, ci necazurile lui. REBREANU, R. II 53. Împrejurări cari nu ne interesează. EMINESCU, N. 77. ◊ Expr. Ce te interesează (pe tine)? = ce-ți pasă? ce te privește? Dar nu mi-ai spus ce ocupație ți-ai găsit? – Ce te interesează pe tine?... Mă privește pe mine. SAHIA, N. 95. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau, învechit, «la») A arăta interes (pentru cineva sau ceva), a-și da (tot) interesul, a avea grijă, a se preocupa (de cineva sau de ceva). În secolul al XIX-lea, sub influența mai cu seamă a ideilor revoluționare de la 1848, au început să se intereseze de folclor cărturarii poporului nostru. BENIUC, P. 7. Dacă ne interesăm la starea de cultură a compatrioților noștri – de ce să ne facem o glumă din mijloacele ce avem pentru a-i instrui? ODOBESCU, S. II 288. 3. Refl. A se informa, a întreba. M-am interesat la gară de sosirea trenului. ▭ Ni s-a citit o scrisoare în care tata se interesa de fiecare dintre noi. SAHIA, N. 59.
INTERESÁT, -Ă, interesați, -te, adj. 1. Care are un interes, care are de tras foloase (dintr-o situație, dintr-o acțiune etc.). Clasele exploatatoare nu erau interesate să dea o largă dezvoltare școlii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 454. În lupta pentru apărarea păcii sînt interesați toți cei ce muncesc, indiferent de credința lor religioasă. REZ. HOT. I 176. Dacă această reformă se lasă a fi făcută numai de părțile interesate, nu se va săvîrși niciodată cu dreptate și cu mulțumirea tuturor. KOGĂLNICEANU, S. A. 163. 2. Care urmărește numai interesul său personal. Un om interesat. 3. Cu interes (2), plin de curiozitate. A privit interesat spectacolul, însă fără entuziasmul meu. SADOVEANU, A. L. 201.
interesá (a ~) vb., ind. prez. 3 intereseáză
interesá vb., ind. prez. 1 sg. intereséz, 3 sg. și pl. intereseáză
interesát adj. m., pl. interesáți; f. sg. interesátă, pl. interesáte
INTERESÁ vb. 1. a-l preocupa. (L-a ~ această problemă.) 2. v. informa. 3. v. conta. 4. v. îngriji. 5. v. căuta. 6. v. păsa. 7. v. privi.
INTERESÁT adj. v. materialist.
A se interesa ≠ a se dezinteresa
Interesat ≠ dezinteresat
INTERESÁ vb. I. 1. tr. A face pe cineva părtaș la o acțiune, la un câștig; a câștiga pe cineva pentru o afacere, pentru o acțiune etc. 2. refl. A avea, a arăta simpatie, interes (pentru cineva sau pentru ceva). ♦ A întreba, a se informa despre cineva, despre ceva. [< it. interessare, cf. fr. intéresser].
INTERESÁT, -Ă adj. 1. Care este în cauză, care are interes într-o afacere. 2. Foarte atașat intereselor personale; meschin, avid. 3. Care are în vedere un interes, un profit. [< interesa].
INTERESÁ vb. I. tr. a face pe cineva părtaș la o acțiune; a câștiga pe cineva pentru o afacere, pentru o acțiune etc. II. refl. a manifesta interes (pentru). ◊ a se informa. (< fr. /s’/intéresser, it. interessare)
INTERESÁT, -Ă adj. 1. care este în cauză, care are interes într-o afacere. 2. foarte atașat intereselor personale; meschin. 3. care are în vedere un interes. (< interesa)
A INTERESÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face să aibă interes; a preocupa în mod special, trezind interes. 2) (persoane, colectivități, organizații etc.) A avea în vedere în mod obișnuit; a situa în mijlocul intereselor; a privi. 3) (persoane) A asocia la o afacere; a face părtaș la un câștig sau la o acțiune. /<fr. (s’)intéresser, it. interesare, germ. interessieren
A SE INTERESÁ mă ~éz intranz. A manifesta interes (față de cineva sau de ceva); a întreba. /<fr. (s’)intéresser, it. interesare, germ. interessieren
INTERESÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are un interes; aflat în cauză. 2) Care caută să-și satisfacă doar interesele personale; mânat de obținerea unui avantaj personal; individualist. 3) Care manifestă mult interes; cuprins de curiozitate. /v. a (se) interesa
interesà v. 1. a face să participe la beneficii: a interesa pe cineva într’o întreprindere; 2. a avea importanță: această afacere vă interesează; 3. a fixa atențiunea, a captiva spiritul: discursul interesează auditoriul; 4. a inspira interes, bunăvoință: acest orfan mă interesează; 5. a lua parte sau folos într’o afacere.
interesat a. 1. care ține prea mult la foloase materiale; 2. care are interes: interesat într’o afacere.
*interesát, -ă adj. (fr. interessé). Care are interes într’un lucru: a fi interesat într’o afacere. Prea alipit de interesele tăle: caracter interesat. Serviciŭ interesat, făcut cu scop de a trage folos. Subst. Persoană care are interes într’un lucru, pe care o privește ceva: a-ĭ preveni pe interesațĭ, interesat în cauză.
*intereséz v. tr. (fr. intéresser, it. interessare). Fac pe cineva să participe la beneficiŭ: interesez pe cineva într’o întreprindere. Prezent importanță, import: această afacere mă interesează. Privesc în special, am raport cu interesu: lege care-ĭ interesează pe industrialĭ. Inspir interes, bunăvoință, compătimire: acest tînăr mă interesează. Captivez spiritu, ating, emoționez: această lectură mă interesează. V. refl. Depun interes pentru: acest om se interesează de toate.
INTERESA vb. 1. a-l preocupa. (L-a ~ această problemă.) 2. a se informa, (înv. și reg.) a cerca. (S-a ~ de tot ce a mai apărut.) 3. a conta, (livr.) a importa. (Ce ~ acest lucru, pe lîngă altele mai importante?) 4. a se îngriji, a se ocupa, a se preocupa, a vedea. (~-te tu de asta.) 5. a căuta, a se ocupa, a se preocupa. (M-am ~ să iasă totul bine.) 6. a-i păsa, a (se) sinchisi. (Nu-l ~ nimic!) 7. a privi. (O problemă care vă ~ și pe voi.)
INTERESAT adj. materialist, (livr.) mercantil. (Un om ~.)

interesat dex

Intrare: interesat
interesat adjectiv
Intrare: interesa
interesa verb grupa I conjugarea a II-a