INTERDÍCT, interdicte, s. n. Pedeapsă dată în Evul Mediu de Biserica catolică, prin care se interzicea temporar unei biserici, unei regiuni sau unei țări să oficieze cultul divin sau să participe la el. – Din lat. interdictum.

INTERDÍCT, interdicte, s. n. Pedeapsă dată în evul mediu de autoritatea bisericii catolice, prin care se interzicea temporar unui preot, unei biserici, unei regiuni sau unei țări să oficieze cultul divin sau să participe la el. – Din lat. interdictum.

interdíct (pedeapsă medievală) s. n., pl. interdícte

interdíct s. n., pl. interdícte

INTERDÍCT s.n. (Ist.) Interzicere temporară de către papă sau de către un înalt prelat, în evul mediu, a slujbelor religioase. [Cf. fr. interdit, germ. Interdikt. / < lat. interdictum].

INTERDÍCT s. n. (în evul mediu) interzicere temporară de către papă sau un înalt prelat a slujbelor religioase, ca pedeapsă. (< germ. Interdikt, lat. interdictum)