interdicțiune definitie

17 definiții pentru interdicțiune

INTERDÍCȚIE, interdicții, s. f. 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. [Var.: interdicțiúne s. f.] – Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis.
INTERDICȚIÚNE s. f. v. interdicție.
INTERDÍCȚIE, interdicții, s. f. 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. [Var.: interdicțiúne s. f.] – Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis.
INTERDICȚIÚNE s. f. v. interdicție.
INTERDÍCȚIE, interdicții, s. f. Faptul de a interzice; interzicere (prin lege) de a face un lucru. ♦ Măsură legală cu caracter represiv, aplicată unui răufăcător sau cu caracter de protecție, aplicată unui alienat mintal, prin care li se interzice acestora exercitarea drepturilor politice (și civile). A pune pe cineva sub interdicție.
interdícție (interzicere) (-ți-e) s. f., art. interdícția (-ți-a), g.-d. art. interdícției; pl. interdícții, art. interdícțiile (-ți-i-)
interdícție s. f. (sil. -ți-e), art. interdícția (sil. -ți-a), g.-d. art. interdícției; pl. interdícții, art. interdícțiile (sil. -ți-i-)[1]
INTERDÍCȚIE s. 1. v. prohibiție. 2. v. tabu.[1]
Interdicție ≠ îngăduință[1]
INTERDÍCȚIE s.f. Interzicere, opreliște, oprire (prin lege). ♦ Interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. [Gen. -iei, var. interdicțiune s.f. / cf. fr. interdiction, lat. interdictio].
INTERDICȚIÚNE s.f. v. interdicție.
INTERDÍCȚIE s. f. 1. interzicere (prin lege). ◊ tabu. 2. interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. ◊ stare a unei asemenea persoane. (< fr. interdiction, lat. interdictio)
INTERDÍCȚIE ~i f. Măsură (prevăzută de lege) prin care se interzice (a săvârși) ceva; prohibiție. [G.-D. interdicției] /<fr. interdiction, lat. interdictio, ~onis[1]
interdicțiune f. 1. acțiunea de a interzice: interdicțiunea unui comerț; 2. suspendarea funcțiunilor: interdicțiunea unui notar; 3. luarea cuiva libera dispozițiune a averii sale: cerere de interdicțiune; 4. privațiune: interdicțiunea drepturilor cetățenești. (celui ce a fost condamnat la o pedeapsă infamantă).
*interdicțiúne f. (lat. interdictio, -ónis. V. direcțiune). Acțiunea de a interzice, oprire, prohibițiune: a interzice un fel de comerciŭ. Suspendarea din funcțiune: funcționar lovit de interdicțiune. Jur. Oprirea unuĭ nebun saŭ risipitor de a-șĭ administra averea. Luarea drepturilor civile unuĭa care a fost condamnat la o pedeapsă infamantă: interdicțiune legală. – Și -ícție.
INTERDICȚIE s. interzicere, prohibire, prohibiție, (livr.) excluziune, (pop.) opreală, opreliște, (înv.) oprire, (turcism înv.) iasac. (~ consumului de alcool.)
INTERDICȚIE AERIANĂ misiune ce vizează în special obiectivele de importanță strategică din adâncimea teritoriului inamic, putând fi: strategică și tactică. Interdicția aeriană este forma principală de ducere a luptei în adâncime. Interdicția de forțe vizează trupele ce se deplasează spre unitățile din eșalonul întâi sau la raioane de concentrare, putând atinge în adâncime 400-500 Km, având prioritate mijloacele nucleare ale inamicului, sistemele de cercetare și lovire de înaltă precizie, grupările blindate și mecanizate. Interdicția logistică sau de aprovizionare are drept scop dezorganizarea sistemului de aprovizionare cu muniții, alimente și carburanți și diverse materiale necesare acțiunilor de luptă, vizând nodurile de comunicație, stațiile de cale ferată, trecerile importante peste cursurile de apă, depozitele de muniție și carburanți etc. Interzicerea surselor de materii prime și materiale are în vedere o gamă variată de obiective sursele de combustibil constituind o prioritate, uzine producătoare de tehnică militară, muniții etc., fiind executată cu precădere de către mijloacele aeriene strategice.

interdicțiune dex

Intrare: interdicție
interdicțiune
interdicție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e