Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru interdic╚Ťie

INTERD├ŹC╚ÜIE, interdic╚Ťii, s. f. 1. Prevedere legal─â prin care se interzice s─âv├ór╚Öirea anumitor fapte sau acte. 2. M─âsur─â legal─â sau judec─âtoreasc─â aplicat─â unui r─âuf─âc─âtor sau unui alienat mintal, care const─â ├«n interzicerea exercit─ârii anumitor acte juridice. 3. Stare ├«n care se afl─â aceste persoane. [Var.: interdic╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis.
INTERDIC╚ÜI├ÜNE s. f. v. interdic╚Ťie.
INTERD├ŹC╚ÜIE, interdic╚Ťii, s. f. 1. Prevedere legal─â prin care se interzice s─âv├ór╚Öirea anumitor fapte sau acte. 2. M─âsur─â legal─â sau judec─âtoreasc─â aplicat─â unui r─âuf─âc─âtor sau unui alienat mintal, care const─â ├«n interzicerea exercit─ârii anumitor acte juridice. 3. Stare ├«n care se afl─â aceste persoane. [Var.: interdic╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis.
INTERDIC╚ÜI├ÜNE s. f. v. interdic╚Ťie.
INTERD├ŹC╚ÜIE, interdic╚Ťii, s. f. Faptul de a interzice; interzicere (prin lege) de a face un lucru. ÔÖŽ M─âsur─â legal─â cu caracter represiv, aplicat─â unui r─âuf─âc─âtor sau cu caracter de protec╚Ťie, aplicat─â unui alienat mintal, prin care li se interzice acestora exercitarea drepturilor politice (╚Öi civile). A pune pe cineva sub interdic╚Ťie.
interd├şc╚Ťie (interzicere) (-╚Ťi-e) s. f., art. interd├şc╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. interd├şc╚Ťiei; pl. interd├şc╚Ťii, art. interd├şc╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
interd├şc╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. interd├şc╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. interd├şc╚Ťiei; pl. interd├şc╚Ťii, art. interd├şc╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
INTERD├ŹC╚ÜIE s. 1. v. prohibi╚Ťie. 2. v. tabu.[1]
Interdic╚Ťie Ôëá ├«ng─âduin╚Ť─â[1]
INTERD├ŹC╚ÜIE s.f. Interzicere, opreli╚Öte, oprire (prin lege). ÔÖŽ Interzicere a exercit─ârii drepturilor politice (╚Öi civile) ale unei persoane ca m─âsur─â represiv─â sau de protec╚Ťie. [Gen. -iei, var. interdic╚Ťiune s.f. / cf. fr. interdiction, lat. interdictio].
INTERDIC╚ÜI├ÜNE s.f. v. interdic╚Ťie.
INTERD├ŹC╚ÜIE s. f. 1. interzicere (prin lege). ÔŚŐ tabu. 2. interzicere a exercit─ârii drepturilor politice (╚Öi civile) ale unei persoane ca m─âsur─â represiv─â sau de protec╚Ťie. ÔŚŐ stare a unei asemenea persoane. (< fr. interdiction, lat. interdictio)
INTERD├ŹC╚ÜIE ~i f. M─âsur─â (prev─âzut─â de lege) prin care se interzice (a s─âv├ór╚Öi) ceva; prohibi╚Ťie. [G.-D. interdic╚Ťiei] /<fr. interdiction, lat. interdictio, ~onis[1]
interdic╚Ťiune f. 1. ac╚Ťiunea de a interzice: interdic╚Ťiunea unui comer╚Ť; 2. suspendarea func╚Ťiunilor: interdic╚Ťiunea unui notar; 3. luarea cuiva libera dispozi╚Ťiune a averii sale: cerere de interdic╚Ťiune; 4. priva╚Ťiune: interdic╚Ťiunea drepturilor cet─â╚Ťene╚Öti. (celui ce a fost condamnat la o pedeaps─â infamant─â).
*interdic╚Ťi├║ne f. (lat. interdictio, -├│nis. V. direc╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de a interzice, oprire, prohibi╚Ťiune: a interzice un fel de comerci┼ş. Suspendarea din func╚Ťiune: func╚Ťionar lovit de interdic╚Ťiune. Jur. Oprirea unu─ş nebun sa┼ş risipitor de a-╚Ö─ş administra averea. Luarea drepturilor civile unu─şa care a fost condamnat la o pedeaps─â infamant─â: interdic╚Ťiune legal─â. ÔÇô ╚śi -├şc╚Ťie.
INTERDIC╚ÜIE s. interzicere, prohibire, prohibi╚Ťie, (livr.) excluziune, (pop.) opreal─â, opreli╚Öte, (├«nv.) oprire, (turcism ├«nv.) iasac. (~ consumului de alcool.)
INTERDIC╚ÜIE AERIAN─é misiune ce vizeaz─â ├«n special obiectivele de importan╚Ť─â strategic─â din ad├óncimea teritoriului inamic, put├ónd fi: strategic─â ╚Öi tactic─â. Interdic╚Ťia aerian─â este forma principal─â de ducere a luptei ├«n ad├óncime. Interdic╚Ťia de for╚Ťe vizeaz─â trupele ce se deplaseaz─â spre unit─â╚Ťile din e╚Öalonul ├«nt├ói sau la raioane de concentrare, put├ónd atinge ├«n ad├óncime 400-500 Km, av├ónd prioritate mijloacele nucleare ale inamicului, sistemele de cercetare ╚Öi lovire de ├«nalt─â precizie, grup─ârile blindate ╚Öi mecanizate. Interdic╚Ťia logistic─â sau de aprovizionare are drept scop dezorganizarea sistemului de aprovizionare cu muni╚Ťii, alimente ╚Öi carburan╚Ťi ╚Öi diverse materiale necesare ac╚Ťiunilor de lupt─â, viz├ónd nodurile de comunica╚Ťie, sta╚Ťiile de cale ferat─â, trecerile importante peste cursurile de ap─â, depozitele de muni╚Ťie ╚Öi carburan╚Ťi etc. Interzicerea surselor de materii prime ╚Öi materiale are ├«n vedere o gam─â variat─â de obiective sursele de combustibil constituind o prioritate, uzine produc─âtoare de tehnic─â militar─â, muni╚Ťii etc., fiind executat─â cu prec─âdere de c─âtre mijloacele aeriene strategice.

Interdic╚Ťie dex online | sinonim

Interdic╚Ťie definitie

Intrare: interdic╚Ťie
interdic╚Ťiune
interdic╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e