INTERDEPENDÉNȚĂ, interdependențe, s. f. Legătură și condiționare reciprocă între obiecte, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale societății și ale gândirii. – Din fr. interdépendance.

INTERDEPENDÉNȚĂ s. f. Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale societății și ale gândirii. – Din fr. interdépendance.

INTERDEPENDÉNȚĂ s. f. Dependență reciprocă între acțiuni, fenomene etc. Între cele două forme ale mișcării există o interdependență dialectică. Evoluția pregătește revoluția, iar revoluția desăvîrșește evoluția. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 2/6.

interdependénță s. f., g.-d. art. interdependénței, pl. interdependénțe

interdependénță s. f., g.-d. art. interdependénței

INTERDEPENDÉNȚĂ s. (FILOZ.) legătură universală.

INTERDEPENDÉNȚĂ s.f. Legătură și condiționare reciprocă între fenomene, acțiuni etc. [Cf. fr. interdépendance].

INTERDEPENDÉNȚĂ s. f. legătură și condiționare reciprocă între sisteme, fenomene, procese etc.; intercondiționare. (< fr. interdépendance)

INTERDEPENDÉNȚĂ f. Dependență reciprocă (dintre diferite fenomene sau obiecte); corelație; corespondență. [G.-D. interdependenței] /<fr. interdépendance

INTERDEPENDENȚĂ s. (FILOZ.) legătură universală.

INTERDEPENDÉNȚĂ s. f. (cf. fr. interdépendance): v. intercondiționáre.