interconexiune definitie

10 definiții pentru interconexiune

INTERCONEXIÚNE, interconexiuni, s. f. 1. Legătură stabilită între mai multe rețele electrice prin intermediul unor linii de transport de energie electrică; interconectare. 2. Ansamblul mijloacelor tehnice necesare pentru realizarea interconexiunii (1) unor sisteme energetice. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. interconnexion.
INTERCONEXIÚNE, interconexiuni, s. f. 1. Legătură stabilită între mai multe rețele electrice prin intermediul unor linii de transport de energie electrică; interconectare. 2. Ansamblul mijloacelor tehnice necesare pentru realizarea interconexiunii (1) unor sisteme energetice. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. interconnexion.
INTERCONEXIÚNE, interconexiuni, s. f. Legare în paralel a mai multor rețele electrice prin intermediul unei linii de transport de energie electrică.
interconexiúne (-xi-u-) s. f., g.-d. art. interconexiúnii; pl. interconexiúni
interconexiúne s. f. (sil. -xi-u-) conexiune
INTERCONEXIÚNE s. interconectare.
INTERCONEXIÚNE s.f. Sistem de legătură între mai multe rețele electrice, care asigură continuitatea debitului într-o regiune; interconectare. [Cf. fr. interconnexion].
INTERCONEXIÚNE s. f. 1. interconectare. 2. ansamblul mijloacelor tehnice necesare pentru realizarea unei legături. (< fr. interconnexion)
INTERCONEXIÚNE ~i f. Legătură între mai multe rețele electrice cu ajutorul unor linii transportatoare de energie electrică. [Sil. -xi-u-] /<fr. interconnexion
interconexiúne s. f. 1978 (tehn.) Conectare a numeroase elemente care acționează ca un întreg v. chip (din fr. interconnexion; DMC 1970; DEX, DN3)

interconexiune dex

Intrare: interconexiune
interconexiune substantiv feminin
  • silabisire: -xi-u-