interconectare definitie

13 definiții pentru interconectare

INTERCONECTÁ, interconectez, vb. I. Tranz. A stabili căi de transferare a energiei electromagnetice între două sau mai multe sisteme care funcționau înainte independent unele de altele. – Din fr. interconnecter.
INTERCONECTÁRE, interconectări, s. f. Acțiunea de a interconecta și rezultatul ei. – V. interconecta.
INTERCONECTÁ, interconectez, vb. I. Tranz. A stabili căi de transferare a energiei electromagnetice între două sau mai multe sisteme care funcționau înainte independent unele de altele. – Din fr. interconnecter.
INTERCONECTÁRE, interconectări, s. f. Acțiunea de a interconecta și rezultatul ei. – V. interconecta.
interconectá (a ~) vb., ind. prez. 3 interconecteáză
interconectáre s. f., g.-d. art. interconectắrii; pl. interconectắri
interconectá vb., ind. prez. 1 sg. interconectéz, 3 sg. și pl. interconecteáză
interconectáre s. f. conectare
INTERCONECTÁRE s. v. interconexiune.
INTERCONECTÁ vb. I. tr. A lega între ele mai multe rețele electrice. [Cf. fr. interconnecter].
INTERCONECTÁRE s.f. Acțiunea de a interconecta; interconexiune. [< interconecta].
INTERCONECTÁ vb. tr. a pune în relație două sau mai multe sisteme de producere ori de consum al electricității, sisteme de calcul etc. (< fr. interconnecter)
A INTERCONECTÁ ~éz tranz. (rețele electrice) A uni printr-o interconexiune. /<fr. interconnecter

interconectare dex

Intrare: interconecta
interconecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: interconectare
interconectare substantiv feminin