Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru interceptat

INTERCEPT├ü, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a re╚Ťine un obiect ├«n timpul mi╚Öc─ârii lui. ÔÖŽ A surprinde ╚Öi a controla o convorbire telefonic─â, o coresponden╚Ť─â etc. ÔÇô Din fr. intercepter.
INTERCEPT├üT, -─é, intercepta╚Ťi, -te, adj. Care este prins, re╚Ťinut. ÔÖŽ Care este surprins, controlat, sesizat. ÔÇô V. intercepta.
INTERCEPT├ü, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a re╚Ťine un obiect ├«n timpul mi╚Öc─ârii lui; a surprinde ╚Öi a controla o convorbire telefonic─â, o coresponden╚Ť─â ├«ntre dou─â persoane etc. ÔÇô Din fr. intercepter.
INTERCEPT├üT, -─é, intercepta╚Ťi, -te, adj. Care este prins, re╚Ťinut. ÔÖŽ Care este surprins, controlat, sesizat. ÔÇô V. intercepta.
INTERCEPT├ü, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a re╚Ťine un obiect ├«n timpul mi╚Öc─ârii lui, a pune st─âp├«nire pe ceva ├«n deplasare, ├«n desf─â╚Öurare; (├«n special) a surprinde ╚Öi a controla o convorbire telefonic─â, o coresponden╚Ť─â ├«ntre dou─â persoane etc. destinat─â altuia. Ajunsese p├«n─â a pizmui, a se iscodi ╚Öi a-╚Öi intercepta scrisorile. GHICA, A. 722.
interceptá (a ~) vb., ind. prez. 3 intercepteáză
intercept├ít adj. m., pl. intercept├í╚Ťi; f. intercept├ít─â, pl. intercept├íte
intercept├í vb., ind. prez. 1 sg. intercept├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. intercepte├íz─â
intercept├ít adj. m., pl. intercept├í╚Ťi; f. sg. intercept├ít─â, pl. intercept├íte
INTERCEPT├ü vb. I. tr. A re╚Ťine un obiect ├«n timpul mi╚Öc─ârii lui. ÔÖŽ A prinde, a surprinde ceva adresat, destinat altcuiva, (spec.) o scrisoare, o comunicare. ÔŚŐ (Sport) A intercepta o minge = a interveni schimb├ónd direc╚Ťia unei mingi. [< fr. intercepter].
INTERCEPT├ü vb. tr. a re╚Ťine un obiect ├«n timpul mi╚Öc─ârii lui. ÔŚŐ a (sur)prinde cuiva o scrisoare, o comunicare telefonic─â etc. (< fr. intercepter)
A INTERCEPT├ü ~├ęz tranz. 1) (obiecte ├«n mi╚Öcare) A prinde pe nea╚Öteptate. 2) (obiecte ├«n zbor) A descoperi ╚Öi a urm─âri cu ajutorul unei instala╚Ťii speciale. 3) (convorbiri telefonice) A asculta f─âr─â permisiune. 4) (coresponden╚Ť─â) A deschide ╚Öi a citi f─âr─â permisiune. /<fr. intercepter
interceptà v. 1. a lua prin surprindere: a intercepta o scrisoare; 2. a opri în treacăt: a intercepta lumina.
*interc├ępt ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (fr. intercepter, d. lat. inter-cipere, -c├ęptum. V. accept). Opresc ├«n trecere: nouri─ş intercepteaz─â razele soarelu─ş. Apuc pin surprindere ce─şa ce sÔÇÖa trimes cu─şva: a intercepta o scrisoare.

Interceptat dex online | sinonim

Interceptat definitie

Intrare: interceptat
interceptat adjectiv
Intrare: intercepta
intercepta verb grupa I conjugarea a II-a