intercedere definitie

2 intrări

13 definiții pentru intercedere

INTERCEDÁ vb. I v. intercede.
INTERCÉDE, intercéd, vb. III. Intranz. (Rar) A interveni, a stărui în favoarea cuiva. [Var.: intercedá vb. I] – Din fr. intercéder.
INTERCÉDERE, intercederi, s. f. (Rar) Acțiunea de a intercede. – V. intercede.
INTERCEDÁ vb. I v. intercede.
INTERCÉDE, intercéd, vb. III. Intranz. (Rar) A interveni, a stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva. [Var.: intercedá vb. I] – Din fr. intercéder.
INTERCÉDERE, intercederi, s. f. (Rar) Acțiunea de a intercede. – V. intercede.
intercéde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intercéd, 3 sg. intercéde[1]
INTERCEDÁ vb. I. v. intercede.
INTERCÉDE vb. III. intr. (Liv.) A interveni, a stărui în favoarea cuiva. [P.i. intercéd, var. interceda vb. I. / < fr. intercéder, cf. lat. intercedere – a veni între].
INTERCÉDERE s.f. Acțiunea de a intercede. [< intercede].
INTERCÉDE vb. intr. a interveni, a stărui în favoarea cuiva. (< fr. intercéder, lat. intercedere)
intercede v. a interveni în favoarea cuiva.
*intercedéz v. intr. (fr. inter-céder, d. lat. -cédere. V. cedez). Rar. Intervin pentru ĭertarea cuĭva. – Se poate zice și intercéd, -cés, a -céde, ca purced.

intercedere dex

Intrare: intercede
interceda verb grupa I conjugarea I
intercede verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: intercedere
intercedere substantiv feminin