INTERACȚIONÁ, interacționez, vb. I. Intranz. și refl. A fi în raport de interacțiune; a se condiționa reciproc. [Pr.: -ți-o-] – Din interacțiune.

INTERACȚIONÁ, interacționez, vb. I. Intranz. și refl. A fi în raport de interacțiune; a se condiționa reciproc. [Pr.: -ți-o-] – Din interacțiune.

interacționá vb., ind. prez. 1 sg. interacționéz, 3 sg. și pl. interacționeáză

interacționáre s. f., pl. interacționări

INTERACȚIONÁ vb. I. refl. A fi în raport de interacțiune; a se condiționa reciproc. [Pron. -ți-o-. / < interacți(une) + -ona].

INTERACȚIONÁ vb. intr., refl. a fi în raport de interacțiune. (< interacți/une/ + -ona)