Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru inter

INTER2, interi, s. m. Jucător din înaintarea unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. – Din fr. inter (abreviere din intérieur).
INTER1- Element de compunere însemnând „între”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat. inter, fr. inter-.
INTER2, interi, s. m. Jucător din înaintarea unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. – Din fr. inter (abreviere din intérieur).
INTER1- Element de compunere însemnând „între”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat. inter, fr. inter-.
INTER- Element de compoziție însemnînd «între», care servește la formarea unor substantive ca: interacțiune, interdependență; adjective ca: interraional, interșcolar etc.
ínter s. m., pl. ínteri
ínter s. m., pl. ínteri
INTER intra-, între-.
ÍNTER s.m. Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. [Cf. lat. inter].
INTER- Element prim de compunere savantă cu semnificația „între”, „reciproc”, „care este la mijloc”. [< fr., it. inter-, lat. inter].
INTER2 s. m. jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. (< fr. inter)
INTER1- pref. „între”, „reciproc”. (< fr., it. inter-, cf. lat. inter)
inter- Pref. care adaugă unor cuvinte sensul sp. entre. Lat. inter-, cf. între. Apare într-o serie de neol. împrumutate limbii fr., din care unele circulă și în rom. în forma lor simplă (intercontinental, cf. continental; interlocutor, cf. locutor; internațional); în alte cazuri, s-a adăugat unui cuvînt rom., prin analogie cu cuvîntul fr. corespunzător (interpune, ca fr. interposer; interveni, ca fr. intervenir; interzice, ca fr. interdire). În sfîrșit, adesea apare și în cuvinte care nu se folosesc cu forma lor simplă (interferență, interjecție, interlop, intermitent, interpela, interpola, interpreta, interval etc.).
ÍNTER ~i m. Jucător dintr-o echipă de handbal sau de fotbal care ocupă locul de lângă jucătorul din centru. /<fr. inter
*inter- (lat. inter, între), prefix care arată ceĭa ce e între doĭ saŭ maĭ mulțĭ: internațional. V. intra-.
INTER- intra-, între-.
ínter s. m. (sport) Înaintaș, atacant ◊ „[...] nu pricep alergiile intelectuale la numele lui Burruchaga (un inter din țara lui Borges) alarmate că acesta ar atenta la strălucirea lui Wittgenstein.” R.lit. 3 IV 86 p. 7 (din fr. intér[ieur]; DEX, DN3)

inter definitie

inter dex

Intrare: inter (s.m.)
inter s.m. substantiv masculin
Intrare: inter (elem.de comp.)
inter elem.de comp.