INTENSIÚNE s. f. (Log.) Ansamblul proprietăților comune obiectelor ce alcătuiesc clasa referențială; conținut. [Pr.: -si-u-] – Din engl. intension.

INTENSIÚNE s. f. (Log.) Totalitatea caracteristicilor pe care trebuie să le aibă un lucru pentru a fi definit într-un anumit fel. [Pr.: -si-u-] – Din engl. intension.

intensiúne s. f., pl. intensiúni

INTENSIÚNE s.f. (Log.) Totalitatea implicațiilor unui concept sau termen; sens. [Pron. -si-u-. / < engl. intension].

INTENSIÚNE s. f. (log.) totalitatea notelor, atributelor unui concept sau termen; sens. (< engl. intension)