intensificare definitie

22 definiții pentru intensificare

INTENSIFICÁ, intensífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai intens, mai puternic, mai viu; a (se) înteți, a (se) întări, a (se) mări. – După fr. intensifier.
INTENSIFICÁRE, intensificări, s. f. Acțiunea de a (se) intensifica și rezultatul ei. – V. intensifica.
INTENSIFICÁ, intensífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai intens, mai puternic, mai viu; a (se) înteți, a (se) întări, a (se) mări. – După fr. intensifier.
INTENSIFICÁRE, intensificări, s. f. Acțiunea de a (se) intensifica și rezultatul ei. – V. intensifica.
INTENSIFICÁ, intensífic, vb. I. Tranz. A face (să fie) mai intens, mai puternic, mai viu; a întări, a mări. Ministerul Agriculturii este obligat... să intensifice controlul asupra lucrărilor executate de stațiunile de mașini și tractoare la gospodăriile colective. HOT. G.A.C. 16. ◊ Refl. După 23 August 1944 se intensifică relațiile culturale cu țările prietene și mai ales cu Marea Uniune Sovietică. IST. R.P.R. 750.
INTENSIFICÁRE s. f. Acțiunea de a intensifica și rezultatul ei; întețire. În societatea capitalistă, creșterea productivității muncii se bazează în principal pe intensificarea muncii, pe exploatarea tot mai sălbatică a clasei muncitoare și are drept rezultat mărirea profiturilor exploatatorilor. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 59.
intensificá (a ~) vb., ind. prez. 3 intensífică
intensificáre s. f., g.-d. art. intensificắrii; pl. intensificắri
intensificá vb., ind. prez. 1 sg. intensífic, 3 sg. și pl. intensífică
intensificáre s. f., g.-d. art. intensificării; pl. intensificări
INTENSIFICÁ vb. 1. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se întări, a se înteți, a se mări, a spori. (Viteza vântului s-a ~.) 2. v. amplifíca. 3. v. adânci. 4. a (se) înteți, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (Lupta s-a ~.) 5. v. activa.
INTENSIFICÁRE s. 1. creștere, întărire, întețire, mărire, sporire. (~ vitezei vântului.) 2. v. amplificare. 3. v. activare.
A (se) intensifica ≠ a (se) domoli, a (se) modera, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) tempera, a slăbi
A intensifica ≠ a potoli, a slăbi
A se intensifica ≠ a se diminua, a se domoli, a se modera, a se potoli, a se tempera, a se slăbi
INTENSIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) face mai intens; a (se) înteți, a (se) mări. [P.i. intensífic. / cf. fr. intensifier, it. intensificare].
INTENSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) intensifica și rezultatul ei. [< intensifica].
INTENSIFICÁ vb. tr., refl. a (se) face mai intens; a (se) amplifica. (după fr. intensifier)
A INTENSIFICÁ intensífic tranz. 1) A face să se intensifice; a accentua; a adânci. 2) (valori electrice, acustice, optice) A spori în intensitate; a amplifica. /<fr. intensifier
A SE INTENSIFICÁ pers. 3 se intensífică intranz. A deveni (mai) intens; a crește în intensitate; a se înteți; a se întări; a se potența. /<fr. intensifier
INTENSIFICA vb. 1. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se întări, a se înteți, a se mări, a spori. (Viteza vîntului s-a ~.) 2. a (se) amplifica, a (se) întări, a (se) mări, a (se) potența. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 3. a (se) adînci, a (se) agrava, a (se) amplifica, a crește, a (se) mări, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Disensiunile s-au ~.) 4. a (se) înteți, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (Lupta s-a ~.) 5. a activa, a dinamiza, a înviora, a stimula. (A ~ o acțiune.)
INTENSIFICARE s. 1. creștere, întărire, întețire, mărire, sporire. (~ vitezei vîntului.) 2. amplificare, întărire, mărire, potențare. (~ unei mărimi fizice.) 3. activare, dinamizare, înviorare, stimulare. (~ unei acțiuni.)

intensificare dex

Intrare: intensifica
intensifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: intensificare
intensificare substantiv feminin