intendant definitie

18 definiții pentru intendant

INTENDÁNT s. m. v. intendent.
INTENDÉNT, -Ă, intendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În unele țări) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, a unei case etc. 2. S. m. (În trecut) Ofițer din serviciul intendenței. [Var.: intendánt s. m.] – Din fr. intendant, lat. intendens, -ntis.
INTENDÁNT s. m. v. intendent.
INTENDÉNT, -Ă, intendenți, -te, subst. 1. S. m. și f. (În unele țări) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, a unei case etc. 2. S. m. (În trecut) Ofițer din serviciul intendenței. [Var.: intendánt s. m.] – Din fr. intendant, lat. intendens, -ntis.
INTENDÁNT s. m. v. intendent.
INTENDÉNT, intendenți, s. m. 1. Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, unei case etc. V. administrator, econom. 2. (Învechit) Ofițer din serviciul intendenței. – Variantă: (2) intendánt s. m.
intendént s. m., pl. intendénți
intendéntă s. f., g.-d. art. intendéntei; pl. intendénte
intendént s. m., pl. intendénți[1]
intendéntă s. f., g.-d. art. intendéntei; pl. intendénte
INTENDÉNT s. v. administrator.[1]
INTENDÁNT s.m. v. intendent.
INTENDÉNT, -Ă s.m. și f. Administrator al unei case, al unui local etc. // s.m. Ofițer din serviciul intendenței. [Var. intendant s.m. / < fr. indendant].
INTENDÉNT, -Ă I. s. m. f. (în unele țări) administrator al unei case, al unui local etc. II. s. m. ofițer din serviciul intendenței. (< fr. intendant, lat. intendents)
INTENDÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Administrator al unei instituții sau al unui local. /<fr. intendant, lat. intendens, ~ntis[1]
intendent m. însărcinat cu supravegherea generală a unei case mari, moșii, școale; intendent militar, ofițer în capul unei intendențe.
*intendént, -ă s. (lat. inténdens, -éntis, fr. intendant. V. întind). Administrator, econom într’o casă mare, la o moșie, într’un spital, într’un internat ș. a. Intendent militar, funcționar militar asimilat ofițeruluĭ și însărcinat cu administrațiunea și contabilitatea războĭuluĭ. – Fals -ant (după rus.).
INTENDENT s. administrator, (înv. și reg.) șpan, (înv.) epistat, ispravnic, provizor, (înv., în Transilv.) șofariu. (~ al unei case.)

intendant dex

Intrare: intendent
intendant substantiv masculin