Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru intendant

INTENDÁNT s. m. v. intendent.
INTEND├ëNT, -─é, intenden╚Ťi, -te, s. m., s. f. 1. S. m. ╚Öi f. (├Än unele ╚Ť─âri) Persoan─â ├«ns─ârcinat─â cu ├«ngrijirea sau administrarea unei institu╚Ťii, a unei case etc. 2. S. m. (├Än trecut) Ofi╚Ťer din serviciul intenden╚Ťei. [Var.: intend├ínt s. m.] ÔÇô Din fr. intendant, lat. intendens, -ntis.
INTENDÁNT s. m. v. intendent.
INTEND├ëNT, -─é, intenden╚Ťi, -te, subst. 1. S. m. ╚Öi f. (├Än unele ╚Ť─âri) Persoan─â ├«ns─ârcinat─â cu ├«ngrijirea sau administrarea unei institu╚Ťii, a unei case etc. 2. S. m. (├Än trecut) Ofi╚Ťer din serviciul intenden╚Ťei. [Var.: intend├ínt s. m.] ÔÇô Din fr. intendant, lat. intendens, -ntis.
INTENDÁNT s. m. v. intendent.
INTEND├ëNT, intenden╚Ťi, s. m. 1. Persoan─â ├«ns─ârcinat─â cu ├«ngrijirea sau administrarea unei institu╚Ťii, unei case etc. V. administrator, econom. 2. (├Änvechit) Ofi╚Ťer din serviciul intenden╚Ťei. ÔÇô Variant─â: (2) intend├ínt s. m.
intend├ęnt s. m., pl. intend├ęn╚Ťi
intend├ęnt─â s. f., g.-d. art. intend├ęntei; pl. intend├ęnte
intend├ęnt s. m., pl. intend├ęn╚Ťi[1]
intend├ęnt─â s. f., g.-d. art. intend├ęntei; pl. intend├ęnte
INTENDÉNT s. v. administrator.[1]
INTENDÁNT s.m. v. intendent.
INTEND├ëNT, -─é s.m. ╚Öi f. Administrator al unei case, al unui local etc. // s.m. Ofi╚Ťer din serviciul intenden╚Ťei. [Var. intendant s.m. / < fr. indendant].
INTEND├ëNT, -─é I. s. m. f. (├«n unele ╚Ť─âri) administrator al unei case, al unui local etc. II. s. m. ofi╚Ťer din serviciul intenden╚Ťei. (< fr. intendant, lat. intendents)
INTEND├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) m. ╚Öi f. Administrator al unei institu╚Ťii sau al unui local. /<fr. intendant, lat. intendens, ~ntis[1]
intendent m. ├«ns─ârcinat cu supravegherea general─â a unei case mari, mo╚Öii, ╚Öcoale; intendent militar, ofi╚Ťer ├«n capul unei intenden╚Ťe.
*intend├ęnt, -─â s. (lat. int├ęndens, -├ęntis, fr. intendant. V. ├«ntind). Administrator, econom ├«ntrÔÇÖo cas─â mare, la o mo╚Öie, ├«ntrÔÇÖun spital, ├«ntrÔÇÖun internat ╚Ö. a. Intendent militar, func╚Ťionar militar asimilat ofi╚Ťerulu─ş ╚Öi ├«ns─ârcinat cu administra╚Ťiunea ╚Öi contabilitatea r─âzbo─şulu─ş. ÔÇô Fals -ant (dup─â rus.).
INTENDENT s. administrator, (înv. și reg.) șpan, (înv.) epistat, ispravnic, provizor, (înv., în Transilv.) șofariu. (~ al unei case.)

Intendant dex online | sinonim

Intendant definitie

Intrare: intendent
intendant substantiv masculin