intenționat definitie

21 definiții pentru intenționat

INTENȚIONÁ, intenționez, vb. I. Tranz. A avea intenția; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionner. Cf. it. intenzionare.
INTENȚIONÁT, -Ă, intenționați, -te, adj. Cu intenție, cu un anumit gând; anume plănuit, voit, deliberat. ◊ Expr. Bine (sau rău) intenționat = (despre oameni) cu intenții, cu planuri bune (sau rele). [Pr.: -ți-o-] – V. intenționa. Cf. fr. intentionné.
INTENȚIONÁ, intenționez, vb. I. Tranz. A avea intenția; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionner. Cf. it. intenzionare.
INTENȚIONÁT, -Ă, intenționați, -te, adj. Cu intenție, cu un anumit gând; anume plănuit, voit, deliberat. ◊ Expr. Bine (sau rău) intenționat = (despre oameni) cu intenții bune (sau rele), urmărind scopuri bune (sau rele). [Pr.: -ți-o-] – V. intenționa. Cf. fr. intentionné.
INTENȚIONÁ, intenționez, vb. I. Tranz. A avea intenția, a avea de gînd, a plănui. L-ai ajutat indirect să-și facă o carieră... mai bună decît aceea de profesor, cum intenționa el. C. PETRESCU, C. V. 106. – Pronunțat: -ți-o-.
INTENȚIONÁT, -Ă, intenționați, -te, adj. Cu intenție, cu un anumit gînd; plănuit, voit. V. premeditat. După ce a fost strecurată din retortă în retortă, minuțios, cu mari și intenționate întîrzieri, apa țîșnește de sub fruntea acestui craniu, cu tîmple albe de calcar. BOGZA, C. O. 82. ◊ (Despre persoane, numai în expr.) Bine (sau rău) intenționat = cu intenții bune (sau rele), cu gînduri bune (sau rele). Din miniștrii respectivi... alții, mai ageri, dar și mai rău intenționați, au falsificat și au călcat în picioare tot ce nu corespundea cu tendențele lor. ODOBESCU, S. III 343. - Pronunțat: -ți-o-.
intenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 intenționeáză
intenționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. intenționéz, 3 sg. și pl. intenționeáză
intenționát adj. m. (sil. -ți-o-), pl. intenționáți; f. sg. intenționátă, pl. intenționáte
INTENȚIONÁ vb. a plănui, a proiecta, a-și propune, a voi, a vrea, (pop.) a chiti, (înv. și reg.) a sfătui, (reg.) a scăpa, (prin Bucov.) a scoposi, (înv.) a așeza, a cugeta, a izvodi, (fig., în Mold. și Transilv.) a cumpăni. (~ să plece la mare.)
INTENȚIONÁT adj., adv. 1. adj., adv. deliberat, voit, liber-consimțit, (rar) precugetat. (O acțiune ~; a procedat ~ astfel.) 2. adv. v. anume.
Intenționat ≠ involuntar, neintenționat
INTENȚIONÁ vb. I. tr. A avea în intenție, a avea de gând. [Pron. -ți-o-. / < intenție].
INTENȚIONÁT, -Ă adj. Cu intenție, anume plănuit. ◊ Bine (sau rău) intenționat = cu intenții bune (sau rele). [< intenționa].
INTENȚIONÁ vb. tr. a avea în intenție, a plănui, a dori. (< fr. intentionner)
INTENȚIONÁT, -Ă adj. cu atenție, voit, anume plănuit. ♦ bine (sau rău) ~ = cu intenții bune (sau rele). (< intenționa)
A INTENȚIONÁ ~éz tranz. A avea în intenție; a proiecta în gând. [Sil. -ți-o-] /<fr. intentionner
INTENȚIONÁT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care se face cu o anumită intenție; cu premeditare; expres. /v. a intenționa
*intenționát, -ă adj. (fr. intentionné). Care are o intențiune: bine, răŭ intenționat. Adv. Într’adins, cu scop, cu intențiune: a-țĭ schimba drumu intenționat.
INTENȚIONA vb. a plănui, a proiecta, (pop.) a chiti, (înv. și reg.) a sfătui, (reg.) a scăpa, (prin Bucov.) a scoposi, (înv.) a așeza, a cugeta, a izvodi, (fig., în Mold. și Transilv.) a cumpăni. (~ să plece la mare.)
INTENȚIONAT adj., adv. 1. adj., adv. deliberat, voit, liber-consimțit, (rar) precugetat. (O acțiune ~; a procedat ~ astfel.) 2. adv. anume, dinadins, expres, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.)

intenționat dex

Intrare: intenționat
intenționat adjectiv
  • silabisire: -ți-o-
Intrare: intenționa
intenționa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ți-o-