INTENȚIONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este intenționat, deliberat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionnalité.

INTENȚIONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este intenționat, deliberat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionnalité.

*intenționalitáte s. f., g.-d. art. intenționalitắții

intenționalitáte s. f., g.-d. art. intenționalității

INTENȚIONALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este intenționat, deliberat. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. intentionalité].

INTENȚIONALITÁTE s. f. intenție ◊ (psih.) caracter orientat către viitorul imediat al unor atitudini. (< fr. intentionnalité)

intenționalitáte s. f. Intenție ◊ „Imaginea servește în intenționalitate, în formă [...] și în mișcare sensul mai ales liric al operei.” Cont. 10 III 67 p. 5 (din fr. intentionnalité; DN3)

INTENȚIONALITÁTE (< intențional) s. f. (FILOZ., PSIH.) Caracter propriu oricărei stări de conștiință de a fi orientată către obiectul atitudinilor psihologice poate să nu aibă existență reală. Importanța i. pentru fenomenele de conștiință a fost sesizată de Franz Brentano; în prezent, termenul este larg utilizat în fenomenologie, în domeniul inteligenței artificiale, în științele cognitive.