INTENȚIONÁL, -Ă, intenționali, -e, adj. (Despre fapte penale) Săvârșit cu intenție; deliberat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionnel.

INTENȚIONÁL, -Ă, intenționali, -e, adj. (Despre fapte penale) Săvârșit cu intenție; deliberat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionnel.

intenționál (-ți-o-) adj. m., pl. intenționáli; f. intenționálă, pl. intenționále

intenționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. intenționáli; f. sg. intenționálă, pl. intenționále

INTENȚIONÁL adj. Privitor la intenție; făcut cu intenție; deliberat. [Cf. it. intenzionale, fr. intentionnel].

INTENȚIONÁL, -Ă adj. (despre fapte penale) săvârșit cu intenție; deliberat. (< fr. intentionnel)

INTENȚIONÁL ~ă (~i, ~e) (despre fapte penale) Săvârșit cu intenție; deliberat. /<fr. intentionnel

intențional a. făcut cu intențiune: sens intențional.

*intenționál, -ă adj. (d. intențiune, după fr. intentionnel). Rar. Care depinde de intențiune: eroare intențională.