INTEMPESTÍV, -Ă, intempestivi, -e, adj. Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit, neprevăzut, inoportun. – Din fr. intempestif, lat. intempestivus.

INTEMPESTÍV, -Ă, intempestivi, -e, adj. (Livr.) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit, neprevăzut, inoportun. – Din fr. intempestif, lat. intempestivus.

INTEMPESTÍV, -Ă, intempestivi, -e, adj. (Livresc) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; care nu e așteptat, nici dorit. Venirea intempestivă a iernii. ▭ Ține de rău pe acel tînăr de ieșirea-i intempestivă. SADOVEANU, E. 181.

intempestív adj. m., pl. intempestívi; f. intempestívă, pl. intempestíve

intempestív adj. m., pl. intempestívi; f. sg. intempestívă, pl. intempestíve

INTEMPESTÍV adj. v. inoportun, neoportun, nepotrivit.

INTEMPESTÍV, -Ă adj. (Liv.) Produs pe neașteptate, la timp nepotrivit; inoportun. [Cf. fr. intempestif, lat. intempestivus].

INTEMPESTÍV, -Ă adj. (și adv.) produs pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit. (< fr. intempestif, lat. intempestivus)

INTEMPESTÍV ~ă (~i, ~e) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit. /<fr. intempestif, lat. intempestivus

intempestiv a. care nu se face la timp: demers intempestiv.

*intempestív, -ă adj. (lat. intempestivus). Care nu e tempestiv, ne la timp, inoportun: vorbă, cerere intempestivă.

intempestiv adj. v. INOPORTUN. NEOPORTUN. NEPOTRIVIT.