INTEMPERÁNȚĂ, (2) intemperanțe, s. f. (Livr.) 1. Necumpătare, netemperanță. 2. Faptă necumpătată. – Din fr. intempérance, lat. intemperantia.

INTEMPERÁNȚĂ, intemperanțe, s. f. (Livr.) Necumpătare, netemperanță. – Din fr. intempérance, lat. intemperantia.

intemperánță s. f., g.-d. art. intemperánței; (manifestări) pl. intemperánțe

intemperánță s. f., g.-d. art. intemperánței; (manifestări) pl. intemperánțe

INTEMPERÁNȚĂ s.f. Necumpătare. [Cf. fr. intempérance, lat. intemperantia].

INTEMPERÁNȚĂ s. f. lipsă de moderație; necumpătare. (< fr. intempérance)

INTEMPERÁNȚĂ ~e f. Lipsă de temperanță, de moderație; libertate excesivă; netemperanță; necumpătare. /<fr. intempérance, lat. intemperantia

intemperanță f. necumpătare.

*intemperánță f., pl. e (lat. intemperantia). Lipsă de temperanță, necumpătare, exces.