Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru inteligin╚Ť─â

INTELIG├ëN╚Ü─é, inteligen╚Ťe, s. f. 1. Capacitatea de a ├«n╚Ťelege u╚Öor ╚Öi bine, de a sesiza ceea ce este esen╚Ťial, de a rezolva situa╚Ťii sau probleme noi pe baza experien╚Ťei acumulate anterior; de╚Ötept─âciune. ÔŚŐ Inteligen╚Ť─â artificial─â = domeniu al informaticii care dezvolt─â sisteme tehnice capabile s─â rezolve probleme dificile legate de inteligen╚Ťa uman─â. ÔÖŽ Persoan─â inteligent─â. 2. (├Än forma intelighen╚Ťie) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: intelig├şn╚Ť─â, inteligh├ęn╚Ťie s. f.] ÔÇô Din fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz, rus. inteligenciia.
INTELIGH├ëN╚ÜIE s. f. v. inteligen╚Ť─â.
INTELIG├ŹN╚Ü─é s. f. v. inteligen╚Ť─â.
INTELIG├ëN╚Ü─é, inteligen╚Ťe, s. f. 1. Capacitatea de a ├«n╚Ťelege u╚Öor ╚Öi bine, de a sesiza ceea ce este esen╚Ťial, de a rezolva situa╚Ťii sau probleme noi pe baza experien╚Ťei acumulate anterior; de╚Ötept─âciune. ÔŚŐ Inteligen╚Ť─â artificial─â = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a ob╚Ťine performan╚Ťe cvasiumane. ÔÖŽ Persoan─â inteligent─â. 2. (├Änv.; art.) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: intelig├şn╚Ť─â s. f.] ÔÇô Din fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz, rus. inteligenciia.
INTELIG├ŹN╚Ü─é s. f. v. inteligen╚Ť─â.
INTELIG├ëN╚Ü─é, inteligen╚Ťe, s. f. 1. Calitatea celui inteligent, facultatea de a ├«n╚Ťelege (u╚Öor ╚Öi bine), de a pricepe (just), de a cunoa╚Öte; de╚Ötept─âciune. V. minte, pricepere. Adesea inteligen╚Ťa lui elastic─â, generoas─â prin rezerva ╚Öi cump─ânirea ei, f─âcea impresia acelor tablouri cu perspective mari, ad├«nci, pierdute, ce par a nu mai avea sf├«r╚Öit. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 11. Cuno╚Ötin╚Ťele dob├«ndite, neput├«ndu-se grupa ├«mprejurul unei idei predomnitoare... las─â numai oarecare idei nestatornice, mai adesea pernicioase pentru inteligen╚Ť─â ╚Öi moralitate. ODOBESCU, S. II 63. 2. (├Änvechit) Totalitatea intelectualilor, intelectualitate. Inteligen╚Ťa rom├«n─â geme ├«n temni╚Ťi sau se r─ât─âce╚Öte pribeag─â prin ╚Ť─âri str─âine, persecutat─â din toate p─âr╚Ťile de inimicii libert─â╚Ťii. BOLLIAC, O. 224.
intelig├ęn╚Ť─â (de╚Ötept─âciune) s. f., g.-d. art. intelig├ęn╚Ťei; pl. intelig├ęn╚Ťe
inteligh├ęn╚Ťie (intelectualitate) (-╚Ťi-e) s. f., art. inteligh├ęn╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. inteligh├ęn╚Ťii, art. inteligh├ęn╚Ťiei
intelig├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. intelig├ęn╚Ťei; pl. intelig├ęn╚Ťe
INTELIG├ëN╚Ü─é s. 1. de╚Ötept─âciune, intelect, judecat─â, minte, pricepere, ra╚Ťiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. ╚Öi Olt.) pamet, (├«nv.) ├«n╚Ťelegere, (fam.) dox─â, (fig.) cap, creier. (Are un ochi ager ╚Öi o ~ de nivel mediu.) 2. agerime, de╚Ötept─âciune, dib─âcie, iscusin╚Ť─â, iste╚Ťime, ├«ndem├ónare, pricepere. (~ unei persoane.)
INTELIGÉNȚĂ s. v. intelectualitate.
INTELIG├ëN╚Ü─é s.f. ├Än╚Ťelegere profund─â, u╚Öoar─â a unor lucruri mai ales din domeniul culturii ╚Öi al ╚Ötiin╚Ťei; facultatea de a ├«n╚Ťelege, de a pricepe fenomenele, lucrurile etc.; de╚Ötept─âciune; ├«n╚Ťelegere. [< lat. intelligentia, cf. fr. intelligence].
INTELIG├ëN╚Ü─é s. f. capacitate a individului de a se adapta la ├«mprejur─âri noi, de a sesiza rela╚Ťiile esen╚Ťiale ╚Öi de a g─âsi o ie╚Öire dintr-o anumit─â situa╚Ťie, de a rezolva probleme noi; de╚Ötept─âciune. ÔŚŐ om inteligent. ÔÖŽ ~ artificial─â = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a ob╚Ťine performan╚Ťe cvasiumane. (< fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz)
INTELIG├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Facultatea de a ├«n╚Ťelege u╚Öor ╚Öi profund fenomenele, lucrurile; agerime a min╚Ťii; de╚Ötept─âciune. 2) Persoan─â inteligent─â. /<lat. intelligentia, fr. intelligence, germ. Intelligenz
inteligen╚Ť─â f. l. facultatea de a ├«n╚Ťelege lucrurile: 2. ├«nlesnire, aptitudine de a ├«n╚Ťelege: sÔÇÖa achitat cu inteligen╚Ť─â; 3. cuno╚Ötin╚Ť─â aprofundat─â: inteligen╚Ťa afacerilor; 4. ├«n╚Ťelegere.
*intelig├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. intelligentia). Pricepere, de╚Ötept─âc─şune, ├«n╚Ťelegere, facultatea de a ├«n╚Ťelege: inteligen╚Ťa ├«l distinge l─âmurit pe om de animale. Facultatea de a ├«n╚Ťelege: a avea o inteligen╚Ť─â vie. Pricepere ad├«nc─â, practic─â: a avea inteligen╚Ťa afacerilor. Fiin╚Ť─â inteligent─â: acest om e o inteligen╚Ť─â distins─â. ÔÇô Trans. Barb. (dup─â germ.) ÔÇ×intelectualitate, clasa cult─âÔÇŁ.
inteligen╚Ť─â s. v. INTELECTUALITATE.
INTELIGEN╚Ü─é s. 1. de╚Ötept─âciune, intelect, judecat─â, minte, pricepere, ra╚Ťiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. ╚Öi Olt.) pamet, (├«nv.) ├«n╚Ťelegere, (fam.) dox─â, (fig.) cap, creier. (Are un ochi ager ╚Öi o ~ de nivel mediu.) 2. agerime, de╚Ötept─âciune, dib─âcie, iscusin╚Ť─â, iste╚Ťime, ├«ndem├«nare, pricepere. (~ unei persoane.)
INTELIGEN╚Ü─é. Subst. Inteligen╚Ť─â, de╚Ötept─âciune, ├«n╚Ťelepciune, minte, schepsis (fam.), dox─â (fam.), glagore (pop.), ra╚Ťiune, judecat─â, logic─â. G├«ndire logic─â, minte ascu╚Ťit─â, minte ager─â, minte luminat─â; geniu, genialitate. Agerime, ascu╚Ťime (fig.), iste╚Ťime, iste╚Ťie, isteciune (├«nv.); perspicacitate, sagacitate (livr.), ├«n╚Ťelegere (├«nv.), comprehensiune (livr.). Ingeniozitate, inventivitate, iscusin╚Ť─â, pricepere, dib─âcie. G├«nditor, ├«n╚Ťelept. Om cu c├«ntar la cap, om cu scaun la cap, om cu judecat─â. Firoscos (fam. ╚Öi pop.). Adj. Intelectiv, de inteligen╚Ť─â. Inteligent, de╚Ötept, de╚Ötept foc, mintos (pop.), cu cap, cu scaun la cap, cu judecat─â, sprinten (deschis) la minte, cu mintea ca un brici. Ager, ascu╚Ťit (fig.), dezghe╚Ťat (fig.), sclipitor (fig.), sc─âp─âr─âtor (fig.), iste╚Ť. Perspicace, sagace (livr.), p─âtrunz─âtor (fig.), comprehensiv (livr.), subtil. Ingenios, inventiv, iscusit, priceput, dibaci. Vb. A fi inteligent (de╚Ötept), a fi bun (u╚Öor) la (de) cap, a avea minte, a avea cap, a fi cu cap, a avea un cap luminat, a avea un car de minte, a-i umbla mintea, a-l duce capul. A pricepe u╚Öor (repede), a ├«n╚Ťelege, a prinde (fig.). A deveni (mai) inteligent, a se de╚Ötepta, a se dezghe╚Ťa (fig.), a se ascu╚Ťi (fig.), a se iscusi (├«nv.). A ageri (rar), a ascu╚Ťi (fig.), a iscusi (├«nv.). V. cunoa╚Ötere, g├«ndire, imagina╚Ťie, iscusin╚Ť─â.
inteligh├ęn╚Ťie s. f. Totalitatea intelectualilor unui popor ÔŚŐ ÔÇ×Este cazul intelighen╚Ťiei franceze care, p├ón─â ├«n anii ÔÇÖ70, nu numai c─â s-a situat pe pozi╚Ťii de st├ónga, dar a g─âsit ├«n Moscova un loc de pelerinaj moral ╚Öi intelectual.ÔÇŁ R.l. 1 X 93 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×[ÔÇŁ22ÔÇ× este] publica╚Ťie a G. D. S. care reune╚Öte intelighen╚Ťia rom├óneasc─â.ÔÇŁ ÔŚŐ ÔÇ×22ÔÇŁ 35/93 p. 3; v. ╚Öi 8/94 p. 9; v. ╚Öi guru (din fr. intelligentsia ÔÇô la origine cuv. rus.; PR 1971)

Inteligin╚Ť─â dex online | sinonim

Inteligin╚Ť─â definitie

Intrare: inteligen╚Ť─â
intelighen╚Ťie
inteligin╚Ť─â
inteligen╚Ť─â substantiv feminin