Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru inteligent

INTELIG├ëNT, -─é, inteligen╚Ťi, -te, adj. ├Änzestrat cu inteligen╚Ť─â; de╚Ötept, ager la minte, p─âtrunz─âtor. ÔÖŽ Care denot─â inteligen╚Ť─â (1). ÔÇô Din fr. intelligent, lat. intelligens, -ntis.
INTELIG├ëNT, -─é, inteligen╚Ťi, -te, adj. ├Änzestrat cu inteligen╚Ť─â; de╚Ötept, ager la minte, p─âtrunz─âtor. ÔÖŽ Care denot─â inteligen╚Ť─â (1). ÔÇô Din fr. intelligent, lat. intelligens, -ntis.
INTELIG├ëNT, -─é, inteligen╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre oameni) ├Änzestrat cu inteligen╚Ť─â; ager la minte, de╚Ötept. Aten╚Ťia unui public numeros ╚Öi inteligent ├«i urm─âre╚Öte pas cu pas. VLAHU╚Ü─é, O. A. 210. E un om inteligent ╚Öi serios, un bun so╚Ť ╚Öi un bun tat─â de familie. CARAGIALE, O. II 21. 2. Care denot─â inteligen╚Ť─â, propriu unui om inteligent. F─âr─â s─â fie frumos, avea o figur─â inteligent─â ╚Öi simpatic─â ╚Ö-o st├«ng─âcie copil─âroas─â ├«n mi╚Öc─âri, care-i sta bine. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 67.
intelig├ęnt adj. m., pl. intelig├ęn╚Ťi; f. intelig├ęnt─â, pl. intelig├ęnte
intelig├ęnt adj. m., pl. intelig├ęn╚Ťi; f. sg. intelig├ęnt─â, pl. intelig├ęnte
INTELIG├ëNT adj. 1. ager, de╚Ötept, dibaci, iscusit, iste╚Ť, ├«ndem├ónatic, priceput, (pop.) mintos, (├«nv. ╚Öi reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. ╚Öi Bucov.) h├ótru, (Transilv.) oco╚Ö, ╚Ötram, (├«nv.) scornaci, (fig.) dezghe╚Ťat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 2. v. spiritual. 3. chibzuit, cuminte, de╚Ötept, ├«n╚Ťelept. (O fapt─â ~.)
Inteligent Ôëá m─ârginit, n─ât├óng, n─ât─âr─âu, n─âuc, neghiob, netot, obtuz, prost, redus, t├ómp, tont
INTELIG├ëNT, -─é adj. De╚Ötept, ager la minte, p─âtrunz─âtor. ÔÖŽ Care manifest─â inteligen╚Ť─â. [Cf. lat. intelligens, fr. intelligent].
INTELIG├ëNT, -─é adj. 1. de╚Ötept, ager la minte, p─âtrunz─âtor. 2. care denot─â inteligen╚Ť─â. (< fr. intelligent, lat. intelligens)
INTELIG├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care v─âde╚Öte inteligen╚Ť─â; plin de inteligen╚Ť─â; cu capacit─â╚Ťi intelectuale deosebite. /<fr. intelligent, lat. intelligens, ~ntis
inteligent a. 1. care ├«n╚Ťelege iute ╚Öi bine: servitor inteligent; 2. care denot─â inteligen╚Ť─â: privire inteligent─â.
*intelig├ęnt, -─â adj. (lat. int├ęlligens, -├ęntis, part. d. intelligere, a ├«n╚Ťelege). ├Än╚Ťelept, de╚Ötept, care are inteligen╚Ť─â: omu e o fiin╚Ť─â inteligent─â. Priceput, ├«ndem─ânatic: servitor inteligent. Care denot─â inteligen╚Ť─â: c├«nele are u─şt─âtura inteligent─â. Adv. ├Än mod inteligent: a r─âspunde inteligent. ÔÇô Barb. (dup─â germ.) ÔÇ×cultÔÇŁ.
INTELIGENT adj. 1. ager, de╚Ötept, dibaci, iscusit, iste╚Ť, ├«ndem├«natic, priceput, (pop.) mintos, (├«nv. ╚Öi reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. ╚Öi Bucov.) h├«tru, (Transilv.) oco╚Ö, ╚Ötram, (├«nv.) scornaci, (fig.) dezghe╚Ťat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 2. de╚Ötept, spiritual, (├«nv.) spirituos. (O conversa╚Ťie ~.) 3. chibzuit, cuminte, de╚Ötept, ├«n╚Ťelept. (O fapt─â ~.)

Inteligent dex online | sinonim

Inteligent definitie

Intrare: inteligent
inteligent adjectiv