integrare definitie

2 intrări

30 definiții pentru integrare

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare.
INTEGRÁRE, integrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) integra și rezultatul ei; integrație. 2. Fuzionare a unor întreprinderi economice. 3. (Mat.) Calculul unei integrale; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate parțiale. – V. integra.
INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare.
INTEGRÁRE, integrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) integra și rezultatul ei; integrație. 2. (În sintagma) Integrarea producției = reunirea în același loc, în cadrul uneia și aceleiași unități de producție, a activităților de producție succesive, începând cu obținerea materiei prime și până la fabricarea produsului finit. 3. (Mat.) Calculul unei integrale; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate parțiale. – V. integra.
INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Refl. A se introduce într-un tot, devenind parte componentă; a se îngloba. Fapte care se integrau în pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a uneia cu derivate parțiale.
INTEGRÁRE, integrări, s. f. 1. Acțiunea de a se integra și rezultatul ei; includere, înglobare. Oportuniștii propovăduiau în mod fățiș renunțarea la lupta revoluționară, propovăduiau teoria «integrării pașnice a capitalismului în socialism». IST. P.C.(b) 240. 2. (Mat.) Calculul unei integrale; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate parțiale.
integrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 integreáză
integráre (-te-gra-) s. f., g.-d. art. integrắrii; pl. integrắri
integrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. integréz, 3 sg. și pl. integreáză
integráre s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. integrării; pl. integrări
pâinișoáră s. f., g.-d. art. pâinișoárei; pl. pâinișoáre
INTEGRÁ vb. a v. îngloba.
INTEGRÁRE s. v. înglobare.
PÂINIȘOÁRĂ s. 1. v. pâinică. 2. (BOT.; Russula lepida) (reg.) oiță, bureți-de-spini (pl.), bureți-roșii (pl.). 3. (BOT.; Russula integra) (reg.) vinețică.
PÂINIȘOÁRĂ s. v. chiflă.
A integra ≠ a dezintegra
Integrare ≠ dezintegrare
INTEGRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) introduce; a (se) include într-un tot. 2. tr. (Mat.) A găsi integrala unei cantități diferențiale. [< fr. intégrer, it., lat. integrare].
INTEGRÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) integra și rezultatul ei. ♦ Reunire a mai multor părți într-un singur tot; integrație. 2. (Mat.) Determinarea integralei unei funcții sau a soluției unei ecuații diferențiale. [< integra].
INTEGRÁ vb. I. tr., refl. a (se) introduce; a (se) include; a (se) îngloba într-un tot. II. tr. (mat.) a calcula integrala unei cantități diferențiale. (< fr. /intégrer, lat. integrare)
INTEGRÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) integra; integrație. ◊ reuniune a mai multor părți într-un singur tot. ◊ fuzionare a unor întreprinderi economice. ♦ ~ economică = proces de intensificare a interdependențelor economice dintre diferite state ale lumii. 2. (mat.) determinarea integralei unei funcții sau a soluției unei ecuații diferențiale. 3. capacitate a sistemului nervos de a realiza interacțiunea între diferite părți ale organismului, ca și între acesta și mediul ambiant. (< integra)
A INTEGRÁ ~éz tranz. 1) A face să se integreze; a încorpora. 2) mat. (funcții) A supune unui calcul integral. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrare
A SE INTEGRÁ mă ~éz intranz. A intra într-un ansamblu ca parte integrantă; a se uni cu alte elemente formând un corp integral; a se încorpora. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrare
INTEGRÁRE ~ări f. v. A INTEGRA și A SE INTEGRA.~ economică proces complex de dezvoltare a economiei interstatale. /v. a integra
PÂINIȘOÁRĂ ~e f. (diminutiv de la pâine) Ciupercă comestibilă, de culoare roșie-violacee, care crește prin păduri de fag și de stejar. /pâine + suf. ~ișoară
*integrațiúne f. (lat. integratio, -ónis). Mat. Acțiunea de a integra: integrațiunea uneĭ funcțiunĭ. – Și -áție și -áre.
*integréz v. tr. (lat. integro, -áre, a restabili, a înoi). Mat. Determin integrala uneĭ cantitățĭ diferențiale: a integra o funcțiune.
INTEGRA vb. a include, a introduce, a încorpora, a îngloba. (A ~ ceva în masa unei substanțe.)
INTEGRARE s. includere, introducere, încorporare, înglobare. (~ a ceva în masa unei substanțe.)
INTEGRÁRE (< integra) s. f. 1. Acțiunea de a (se) integra, încorporare, contopire a mai multor părți într-un tot unitar. 2. Integrarea întreprinderii = strategie de dezvoltare a unei întreprinderi prin asocierea, fuziunea sau absorbția altor întreprinderi, în scopul creșterii capacității de concurență, sporirii vânzărilor și reducerii costurilor. Formele de i. a î. sunt: i. pe orizontală, care se realizează prin asocierea sau achiziționarea unor firme cu același profil de activitate, i. pe verticală, care constă în combinarea a două sau mai multe întreprinderi specializate pe faze distincte ale producerii și comercializării unui produs (de ex. furnizoare de materii prime, materiale componente, firme de distribuție și de comercializare etc.), i. laterală, prin fuzionarea unor firme care utilizează tehnici similare pentru fabricarea unor produse înrudite și i. prin diversificare, respectiv prin absorbția unor întreprinderi cu profiluri de activitate diferite. 3. Integrarea economică internațională = trăsătură esențială a evoluției economiei mondiale în perioada postbelică, care constă într-o cooperare adâncită și permanentă, convenită și programată între țări, de regulă vecine, pe baza unor acorduri sau tratate interguvernamentale, prin care se prevăd înființarea unor organizații internaționale cu caracter integraționist (respectiv a unui spațiu economic unificat). I. e. i. reflectă o treaptă calitativ superioară de adâncire a interdependențelor economice științifice și tehnice dintre țări. Formele de i. e. i. sunt diferite, în funcție de domeniile în care se realizează unificarea politicilor naționale, distingându-se, în acest sens, uniuni vamale, zone de comerț liber, piețe comune, uniuni economice și monetare. 4. (SOCIOL.) Sudarea și armonizarea elementelor unui grup social în condițiile intensificării și creșterii frecvenței contactelor dintre membrii grupului dat, sau ale acceptării în sânul lui a unor sisteme unitare de valori, norme, aprecieri, determinate de interesele comune și condițiile de viață asemănătoare. Se deosebesc: i. culturală, morală, profesională ș.a. 5. (MAT.) Operație de determinare a integralei unei funcții sau a unei ecuații diferențiale. Metodele uzuale de i. sunt: schimbarea de variabile și i. prin părți. Prin aplicarea acestor metode se urmărește reducerea calcului integralei inițiale la calculul unor integrale uzuale. Calculul integralelor uzuale se face pe baza formulelor de derivare a funcțiilor elementare. Când aceste metode nu pot fi folosite, se utilizează procedee aproximative de i., care constau în aplicarea unor formule de i. numerică (formula dreptunghiurilor, formula trapezelor) sau a unor metode probabilistice (metoda Monte-Carlo). Procedee aproximative, care necesită de obicei utilizarea unui calculator electronic, permit i. cu o eroare dinainte stabilită. I. este folosită pentru calculul ariilor unor domenii plane sau al volumelor unor corpuri, pentru determinarea centrelor de greutate sau al momentelor de inerție etc. Pentru i. ecuațiilor diferențiale se utilizează diferite procedee, în funcție de tipul de ecuației respective.

integrare dex

Intrare: integra
integra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gra
Intrare: integrare
integrare substantiv feminin
  • silabisire: -gra-