Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru integrand

INTEGR├ü, integrez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) include, a (se) ├«ngloba, a (se) ├«ncorpora, a (se) armoniza ├«ntr-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o func╚Ťie dat─â alt─â func╚Ťie a c─ârei derivat─â este func╚Ťia dat─â. ÔÖŽ A calcula solu╚Ťia unei ecua╚Ťii diferen╚Ťiale sau a unei ecua╚Ťii cu derivate par╚Ťiale. ÔÇô Din fr. int├ęgrer, lat. integrare.
INTEGR├ü, integrez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) include, a (se) ├«ngloba, a (se) ├«ncorpora, a (se) armoniza ├«ntr-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o func╚Ťie dat─â alt─â func╚Ťie a c─ârei derivat─â este func╚Ťia dat─â. ÔÖŽ A calcula solu╚Ťia unei ecua╚Ťii diferen╚Ťiale sau a unei ecua╚Ťii cu derivate par╚Ťiale. ÔÇô Din fr. int├ęgrer, lat. integrare.
INTEGR├ü, integrez, vb. I. 1. Refl. A se introduce ├«ntr-un tot, devenind parte component─â; a se ├«ngloba. Fapte care se integrau ├«n pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o func╚Ťie dat─â alt─â func╚Ťie a c─ârei derivat─â este func╚Ťia dat─â. ÔÖŽ A calcula solu╚Ťia unei ecua╚Ťii diferen╚Ťiale sau a uneia cu derivate par╚Ťiale.
integrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 integreáză
integr├í vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. integr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. integre├íz─â
integránd s. n.
pâinișoáră s. f., g.-d. art. pâinișoárei; pl. pâinișoáre
INTEGRÁ vb. a v. îngloba.
P├éINI╚śO├üR─é s. 1. v. p├óinic─â. 2. (BOT.; Russula lepida) (reg.) oi╚Ť─â, bure╚Ťi-de-spini (pl.), bure╚Ťi-ro╚Öii (pl.). 3. (BOT.; Russula integra) (reg.) vine╚Ťic─â.
P├éINI╚śO├üR─é s. v. chifl─â.
A integra Ôëá a dezintegra
INTEGR├ü vb. I. 1. tr., refl. A (se) introduce; a (se) include ├«ntr-un tot. 2. tr. (Mat.) A g─âsi integrala unei cantit─â╚Ťi diferen╚Ťiale. [< fr. int├ęgrer, it., lat. integrare].
INTEGR├ü vb. I. tr., refl. a (se) introduce; a (se) include; a (se) ├«ngloba ├«ntr-un tot. II. tr. (mat.) a calcula integrala unei cantit─â╚Ťi diferen╚Ťiale. (< fr. /int├ęgrer, lat. integrare)
INTEGR├üND s. n. (mat.) func╚Ťie de integrat. (< germ. Integrand)
A INTEGR├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se integreze; a ├«ncorpora. 2) mat. (func╚Ťii) A supune unui calcul integral. [Sil. -te-gra] /<fr. int├ęgrer, lat. integrare
A SE INTEGR├ü m─â ~├ęz intranz. A intra ├«ntr-un ansamblu ca parte integrant─â; a se uni cu alte elemente form├ónd un corp integral; a se ├«ncorpora. [Sil. -te-gra] /<fr. int├ęgrer, lat. integrare
P├éINI╚śO├üR─é ~e f. (diminutiv de la p├óine) Ciuperc─â comestibil─â, de culoare ro╚Öie-violacee, care cre╚Öte prin p─âduri de fag ╚Öi de stejar. /p├óine + suf. ~i╚Öoar─â
*integr├ęz v. tr. (lat. integro, -├íre, a restabili, a ├«noi). Mat. Determin integrala une─ş cantit─â╚Ť─ş diferen╚Ťiale: a integra o func╚Ťiune.
INTEGRA vb. a include, a introduce, a ├«ncorpora, a ├«ngloba. (A ~ ceva ├«n masa unei substan╚Ťe.)

Integrand dex online | sinonim

Integrand definitie

Intrare: integra
integra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gra
Intrare: integrand
integrand substantiv neutru