integralísm s. n.

INTEGRALÍSM s.n. 1. Curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, logice, etice sau sociale. 2. Aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică. [Cf. it. integralismo și „Integral” – titlul unei reviste din București].

INTEGRALÍSM s. n. 1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului și a autenticității totale. 2. aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică. (< it. integralismo)

INTEGRALÍSM (< integral) s. n. Mișcare artistică de avangardă din România, din cel de-al doilea deceniu al secolului 20, care a încercat o sinteză între cubism futurism și expresionism. Susținută de revista „Integral”, i-a avut ca reprezentanți pe: M.H. Maxy, Marcel Iancu, Corneliu Mihăilescu.