Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru integral

INTEGR├üL, -─é, integrali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) ├Äntreg, complet. ÔŚŐ F─âin─â integral─â = f─âin─â brut─â ob╚Ťinut─â prin m─âcinarea gr├óului. P├óine integral─â = p├óine fabricat─â din f─âin─â integral─â. 2. Adj. (├Än sintagmele) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiaz─â integralele. Ecua╚Ťie integral─â = ecua╚Ťie ├«n care se efectueaz─â o integrare asupra func╚Ťiei necunoscute. 3. S. f. (Mat.) Func╚Ťie care se ob╚Ťine prin integrarea unei func╚Ťii date, a unei ecua╚Ťii diferen╚Ťiale sau a unei ecua╚Ťii cu derivate par╚Ťiale. ÔÖŽ Simbol matematic folosit pentru a indica opera╚Ťia de integrare. ÔÇô Din fr. int├ęgral.
INTEGR├üL, -─é, integrali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) ├Äntreg, complet. ÔŚŐ F─âin─â integral─â = f─âin─â brut─â ob╚Ťinut─â prin m─âcinarea gr├óului. P├óine integral─â = p├óine fabricat─â din f─âin─â integral─â. 2. Adj. (├Än sintagmele) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiaz─â integralele. Ecua╚Ťie integral─â = ecua╚Ťie ├«n care se efectueaz─â o integrare asupra func╚Ťiei necunoscute. 3. S. f. (Mat.) Func╚Ťie care se ob╚Ťine prin integrarea unei func╚Ťii date, a unei ecua╚Ťii diferen╚Ťiale sau a unei ecua╚Ťii cu derivate par╚Ťiale. ÔÖŽ Simbol matematic folosit pentru a indica opera╚Ťia de integrare. ÔÇô Din fr. int├ęgral.
INTEGR├üL, -─é, integrali, -e, adj. 1. Care nu e ├«mp─âr╚Ťit, diminuat sau ciuntit; ├«ntreg, complet. Plata integral─â a unei lucr─âri. ├Ändeplinirea integral─â a planului. ÔŚŐ F─âin─â integral─â = f─âin─â de culoare ├«nchis─â, ob╚Ťinut─â prin m─âcinarea gr├«ului din care nu s-a extras gri╚Ö ╚Öi f─âin─â alb─â. P├«ine integral─â = p├«ine f─âcut─â din f─âina descris─â mai sus. 2. (├Än expr.) Calcul integral = capitol al analizei matematice care se ocup─â cu definirea ╚Öi cu studiul propriet─â╚Ťilor ╚Öi al aplica╚Ťiilor integralelor. Ecua╚Ťie integral─â = ecua╚Ťie ├«n care asupra func╚Ťiunii necunoscute se efectueaz─â o integrare.
integrál (-te-gral) adj. m., pl. integráli; f. integrálă, pl. integrále
integrál adj. m. (sil. -gral), pl. integráli; f. sg. integrálă, pl. integrále
INTEGR├üL adj., adv. 1. adj. v. complet. 2. adj. v. exhaustiv. 3. adj. v. total. 4. adv. absolut, complet, completamente, total, (├«nv. ╚Öi pop.) sadea. (Calul era ~ alb.) 5. adj. v. deplin. 6. adj. v. neprecupe╚Ťit.
INTEGRAL─é NEDEFIN├ŹT─é s. (MAT.) primitiv─â. (~ a unei func╚Ťii.)
Integral Ôëá par╚Ťial
INTEGR├üL, -─é adj. 1. ├Äntreg, ne├«mp─âr╚Ťit, complet. ÔŚŐ F─âin─â integral─â = f─âin─â ob╚Ťinut─â prin m─âcinarea gr├óului, din care s-au extras gri╚Öul ╚Öi f─âina alb─â. 2. Calcul integral = calcul opus calculului diferen╚Ťial, care studiaz─â propriet─â╚Ťile ╚Öi aplica╚Ťiile integralelor. [< fr. int├ęgral, cf. lat. integer ÔÇô ├«ntreg].
INTEGR├üL─é s.f. (Mat.) Func╚Ťie depinz├ónd de elemente arbitrare (constante ╚Öi func╚Ťii) ╚Öi care reprezint─â solu╚Ťia unui sistem diferen╚Ťial. ÔÖŽ Simbol matematic care indic─â opera╚Ťia de integrare. [< fr. int├ęgrale].
INTEGR├üL, -─é I. adj. 1. (╚Öi adv.) ├«ntreg, complet. ÔÖŽ f─âin─â ~─â = f─âin─â, prin m─âcinarea gr├óului, din care se extrag gri╚Öul ╚Öi f─âina alb─â. 2. calcul ~ = capitol al analizei matematice care studiaz─â propriet─â╚Ťile ╚Öi aplica╚Ťiile integralelor. II. s. f. (mat.) func╚Ťie care se ob╚Ťine prin integrarea unei ecua╚Ťii diferen╚Ťiale. ÔŚŐ simbol matematic care indic─â opera╚Ťia de integrare. (< fr. int├ęgral, lat. integralis)
INTEGR├üL ~─â (~i, ~e) 1) ╚Öi adverbial Care nu a suferit nici o v─ât─âmare; cu integritatea neatins─â; ├«ntreg; intact. ÔŚŐ F─âin─â ~─â f─âin─â brut─â. 2): Calcul ~ ramur─â a matematicii care se ocup─â cu studiul integralelor. [Sil. -te-gral] /<fr. int├ęgral
INTEGR├üL─é ~e f. mat. 1) Func╚Ťie ce reprezint─â solu╚Ťia unui sistem diferen╚Ťial. 2) Func╚Ťie a c─ârei derivat─â este chiar func╚Ťia dat─â. 3) Semn ce indic─â o opera╚Ťie de integrare. /<fr. int├ęgral
integral a. 1. pe d├íntregul: plat─â integral─â; 2. calcul integral, care se urc─â dela m─ârimile infinit de mici la m─ârimile finite din cari deriv─â. ÔĽĹ adv. ├«n totalitate.
*integr├íl, -─â adj. (fr. integral, d. lat. integer, integra, ├«ntreg). ├Äntreg, complet: reform─â integral─â. Mat. Calcul integral, una din p─âr╚Ťile calcululu─ş infinitezimal care are de scop ca, fiind dat─â o diferen╚Ťial─â sa┼ş o derivat─â, s─â se afle func╚Ťiunea din care provine ╚Öi care se nume╚Öte integral─â. S. f. Aceast─â func╚Ťiune. Adv. ├Än ├«ntregime, ├«n totalitate.
INTEGRAL adj., adv. 1. adj. complet, ├«ntreg. (Textul ~ al nuvelei.) 2. adj. complet, exhaustiv, ├«ntreg, total. (Studiu ~; excerptare ~ a unui material.) 3. adj. complet, deplin, ├«ntreg, tot, total. (Suma ~.) 4. adv. absolut, complet, completamente, total, (├«nv. ╚Öi pop.) sadea. (Calul era ~ alb.) 5. adj. complet, deplin, ├«ntreg, total, (livr.) plenar, (├«nv.) cumplit. (Mul╚Ťumire, realizare ~.) 6. adj. necondi╚Ťionat, neprecupe╚Ťit, total. (Sprijin ~.)
INTEGRAL, revist─â ÔÇ×de sintez─â modern─â, organ al mi╚Öc─ârii moderniste din Rom├ónia ╚Öi str─âin─âtateÔÇŁ; a ap─ârut, lunar, la Bucure╚Öti (1925-1927), fiind condus─â de F. Brunea-Fox, I. C─âlug─âru, M.H. Maxy, Ilarie Voronca. Printre colaboratori: B. Fundoianu, Tristan Tzara, Gh. Dinu, Al. Philippide, T. Arghezi ╚Ö.a.
INTEGR├üL, -─é adj. (< fr. integral, cf. lat. integer ÔÇô ├«ntreg): ├«n sintagma verb integral (v.).

Integral dex online | sinonim

Integral definitie

Intrare: integral
integral adjectiv
  • silabisire: -gral