INTEGRÁȚIE, integrații, s. f. (Rar) Integrare. – Din fr. intégration.

INTEGRÁȚIE, integrații, s. f. (Rar) Integrare. – Din fr. intégration.

integráție (rar) (-te-gra-ți-e) s. f., art. integráția (-ți-a), g.-d. art. integráției; pl. integráții, art. integráțiile (-ți-i-)

integráție s. f. (sil. -gra-ți-e), art. integráția (sil. -ți-a), g.-d. art. integráției; pl. integráții, art. integráțiile (sil. -ți-i-)

INTEGRÁȚIE s.f. Integrare. [Gen. -iei. / cf. fr. intégration, lat. integratio].

INTEGRÁȚIE s. f. integrare (1). (< fr. intégration, lat. integratio)

*integrațiúne f. (lat. integratio, -ónis). Mat. Acțiunea de a integra: integrațiunea uneĭ funcțiunĭ. – Și -áție și -áre.