INTÁLIE s. f. Piatră dură, gravată în adâncime, folosită mai ales la inele ca sigiliu. – Din fr. intaille.

INTÁLIE s. f. Piatră dură, gravată în adâncime, folosită mai ales la inele ca sigiliu. – Din fr. intaille.

intálie (-li-e) s. f., art. intália (-li-a), g.-d. intálii, art. intáliei

intálie s. f. (sil. -li-e), art. intália (sil.-li-a), g.-d. intálii, art. intáliei

INTÁLIE s.f. Piatră dură gravată în adâncime, folosită ca sigiliu. ♦ (Poligr.) Gravură în adâncime. [Scris și intaglio. / cf. fr. intaille, it. intaglio].

INTÁLIE s. f. 1. piatră dură gravată în adâncime, ca sigiliu. 2. (poligr.) gravură în adâncime. (< fr. intaille, it. intaglio)

INTÁLIE f. Piatră dură, imprimată, folosită, îndeosebi, ca sigiliu. /<fr. intaille

INTÁLIE (< fr.) s. f. (ARTE PL.) Piatră dură, gravată în adâncime (spre deosebire de camee) și folosită mai ales ca sigiliu (inele sigilare). Practicată în Antichitate de egipteni și preluată ulterior de greci, arta i. a atins un mare grad de perfecțiune. Foarte răspândită în Renaștere, este cunoscută și astăzi.