Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
4 definiții pentru intabulament
intabulamént s. n., pl. intabulaménte
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
intabulamént s. n., pl. intabulaménte
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
intabulament n. partea edificiului peste care e așezat o coloană sau un pilastru: statue așezate pe intabulamentele columnelor OD.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*intabulamént n., pl. e (lat. in-, în, și tabulamentum, pardoseală, d. tábula, tablă; fr. entablement). Arh. Partea de sus și în relief a caseĭ și pe care se sprijină marginile acoperemîntuluĭ. V. cosoroabă.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
intabulament definitie
intabulament dex
Intrare: intabulament
intabulament
substantiv neutru