4 definiții pentru intabulament
intabulamént s. n.,
pl. intabulaménte
intabulamént s. n., pl. intabulaménte intabulament n. partea edificiului peste care e așezat o coloană sau un pilastru: statue așezate pe intabulamentele columnelor OD.
*intabulamént n., pl. e (lat. in-, în, și tabulamentum, pardoseală, d. tábula, tablă; fr. entablement). Arh. Partea de sus și în relief a caseĭ și pe care se sprijină marginile acoperemîntuluĭ. V.
cosoroabă. Intabulament dex online | sinonim
Intabulament definitie
Intrare: intabulament
intabulament substantiv neutru